Vasile Pavel, alias Digudai, e cunoscut acum în toată țara, însă puțină lume știe cum a devenit actor. A ajuns artist dintr-o întâmplare, una care i-a schimbat radical viața. Totul a început după ce și-a regăsit un prieten vechi pe Facebook, după mai bine de un deceniu. Despre debutul lui în carieră, dar și despre alte lucruri interesante, acesta ne-a vorbit în revista VIVA! de august.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Vasile Pavel, alias Digudai, dacă ar fi să te descrii în câteva cuvinte, cum te-ai caracteriza?
M-aș caracteriza ca fiind un om de cuvânt, un om parolist, familist, băiat de treabă, zâmbăreț, glumeț tot timpul… (râde)
Citește și: Mălina Avasiloaie a născut un băiețel. Primele imagini cu bebelușul:„Sărbătoarea vieții mele'
Citește și: Jador a fost jefuit de un prieten, în propria casă:”Să nu mă mai privești în ochi…”
Cum a devenit Vasile Pavel, alias Digudai, actor
Cumva, tu ai ajuns actor din întâmplare, însă nu este o întâmplare că ai primit un rol principal și în al doilea film în care ai jucat… Haide să o luăm în ordine cronologică și să ne povestești cum ai ajuns să joci în „Soldații. Poveste din Ferentari!
Am avut un prieten care locuia în Ploiești, nu mă mai văzusem cu el de vreo 10-15 ani… Mă știa de când făceam sport, box, adică eram plat, aveam abdomen, aveam mușchi, eram sportiv. La un moment dat, ne-am găsit pe Facebook întâmplător, am intrat în vorbă și i-am zis că vreau să-mi fac un tatuaj pe antebraț cu numele fiicei mele. Mi-a spus să vin să mi-l facă atunci când am drum în București.
La câteva zile, m-a sunat el și mi-a zis: „Băi Digudai, n-ai vrea să joci într-un film? Că au nevoie de băieți cu tatuaje, așa, plini de mușchi, cum ești tu. I-am zis: „Băi George, nu mai sunt ce știai tu acum 10-15 ani, când făceam sport. M-am mai maturizat și eu, am mai îmbătrânit, am burtă, nu mai am mușchi… dar în schimb îți aduc un prieten de la mine din cartier, care-i plin de mușchi, de tatuaje și sper să fie bine. Și dacă e ceva și pentru mine, un rol acolo, să dau și eu două-trei capace în fața camerei, e OK.
L-am luat pe băiatul cu mușchi și cu tatuaje, ne-am întâlnit acolo cu Ivana (n. red. Ivana Mladenovic, regizoare și scenaristă a filmului), nu mai țin minte exact dacă erau acolo și doamna Ada Solomon (n. red. producătoarea filmului) și Adi Schiop (n. red. scenarist și autorul romanului). Am schimbat câteva cuvinte cu Ivana, ne-a făcut poze din față, din profil, dezbrăcați până la brâu, să vadă pieptul mușchii, spatele. După aceea, am stabilit o nouă întâlnire. Am mers și am dat o probă, și aia a fost. Ivana m-a ales pe mine, chiar dacă n-am avut mușchi și pătrățele pe abdomen.
„Nu mi-am dat seama că am rol de gay'
La 37 de ani, aveai primul tău rol într-un film, un rol care te-a scos complet din zona ta de confort… Un bărbat dintr-o comunitate de romi tradițională din Ploiești, heterosexual, cu trei copii acasă, a devenit protagonistul unei povești de iubire gay. Cum ai gestionat informația asta și cum au reacționat familia ta și prietenii când au aflat?
Eu cu părinții mei n-am văzut filmul împreună, dar bănuiesc că copiii mei le-au pus filmul „Soldații și maică-mii, și lui taică-meu – Dumnezeu să-l ierte! –, dar împreună nu l-am văzut. Cu soția mea l-am văzut, doar eu și ea. Copiii l-au văzut separat, a apărut pe Netflix… Prima oară, când am luat castingul, nu mi-am dat seama, că nu am avut tot scenariul de la început să văd că e un film despre gay. Nu mi-am dat seama că am rol de gay, dacă n-am mai trecut prin așa ceva nu mi-am dat seama. Nici n-am știut că am rol principal, am aflat foarte târziu chestia asta și eu m-am bucurat de bani. Gândul meu era la bani. Zic: „Băi, iau atâția bani, e OK, e șmecherie…. Pentru mine, erou principal nu era ceva wow, că n-am știut.
Nu sunt trecut prin lumea asta a filmului. Eu eram la muncă, atunci lucram la un spital, făceam și gardă de corp. Și tot îi ziceam lui șefu: „Băi șefule, vezi că mâine nu vin, că am repetiții pentru film!. „Da, mă, film, mare actor!. Toți prietenii mei râdeau, nu credea nimeni în așa ceva. Sincer, nici eu n-am crezut la început. După ce a ieșit filmul, au început să mă felicite toți băieții, toți prietenii… În fine, nu chiar toți. (zâmbește)
Apropo, ai prieteni gay?
Am o grămadă de prieteni gay, dar nu am nimic împotriva acestui lucru și îi respect la fel ca pe orice om. Nu îi condamn. Fiecare om e așa cum l-a lăsat Dumnezeu și Dumnezeu știe de ce l-a lăsat așa.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE AUGUST! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, ELI DRIU, PROFIMEDIA, PR
Urmărește-ne pe 
