30 octombrie 2015 va rămâne, probabil, cea mai dramatică zi din istoria modernă a României, iar Colectiv, numele clubului unde au pierit 64 de tineri și 186 au fost răniți, a devenit pata neagră de pe obrazul celor ce ne conduc, politicienii și instituțiile statului care au mistificat adevărul sau, și mai rău, s-au cocoțat pe trupurile însângerate ale victimelor. Au trecut 4 ani… Degeaba!
Patru ani am așteptat cu toții – familiile și prietenii victimelor, supraviețuitorii Colectiv și simplii cetățeni – să aflăm adevărul despre cea mai neagră noapte a anului 2015. Ce a dus la o astfel de tragedie și mai ales de ce nu s-a putut interveni la timp pentru salvarea zecilor de tineri care au pierit în mod dramatic, în timp ce autoritățile statului și-au pasat vina reciproc, într-o leapșă fără sfârșit.
Ei, politicienii, sunt tot acolo, unii și mai bine înțepeniți în funcții, în timp ce familiile victimelor de la Colectiv încă mai speră să afle adevărul, iar răniții supraviețuitori sunt obligați să trăiască zilnic cu „vina” de a se fi aflat în momentul nepotrivit la locul nepotrivit.
Este normal ca într-o țară democratică doar demersurile jurnalistice să scoată adevărul la iveală? Cu puțin timp înainte de a se împlini patru ani de la tragedia Colectiv, însă nu datorită autorităților îndrituite să facă lumină, ci datorită unui pompier, care a decis să facă imaginile publice, am văzut cu toții realitatea – trăim într-o țară guvernată de haos și de nepăsare, unde autoritățile statului sunt total nepregătite să acționeze, dar și total lipsite de profesionalism și de umanitate.
În tragedia Colectiv au pierit 64 de tineri
Din păcate, a trebuit să moară nişte tineri pentru ca societatea să reacţioneze! Asta în timp ce vinovații moral sunt și mai bine înfipți în scaunele lor. Moartea celor 64 de tineri a dus, pe 4 noiembrie, la demisia lui Victor Ponta și a guvernului său… Patru ani mai târziu, toți acești politicieni – aceiași! – ne vând din nou iluzia unei lumi mai bune! Din păcate, pentru zeci de familii viitorul a luat sfârșit atunci, la Colectiv, odată cu copiii lor. Ce par să nu înțeleagă unii e că tinerii aceia nu s-au dus acolo să moară şi nici să lupte pentru patrie sau ca să fie transformaţi în martiri! Din păcate, pentru că asta i-a costat viața, au devenit un simbol.
Nepăsarea ucide, corupţia endemică ucide, iar victime sunt mult mai multe – zilnic, mor oameni neştiuţi: de frig, de foame, muncind în condiţii improprii, în timp ce indivizii aflaţi la putere ne sfidează pe toţi, protejaţi de stratul gros de osânză şi de nesimţire. Despre asta e, până la urmă, Colectiv – un grup de oameni cu interese şi concepţii comune, nişte oameni care doresc binele acestei ţări, nişte oameni care au ales să rămână aici şi să vâslească împotriva curentului în speranţa că vor putea schimba ceva, că fiii şi fiicele lor vor trăi o viaţă mai bună. Nici nu realizăm cât le datorăm…
Urmărește-ne pe 
