Special! Andreea Bălan – Ce a făcut în Los Angeles imediat după nuntă

Cariera te-a obligat să amâni momen­tul întemeierii unei familii. După care, într-un timp atât de scurt, s-au întâm­plat toate: ai făcut copil, te-ai căsătorit, ai fost în luna de miere. Te așteptai la asta în momentul în care te-ai des­prins dintr-o relație așa de lungă?

Până la 28 de ani nu am simțit nevoia să am un copil, dar îmi doream foarte mult stabilitate în relație, visam la o casă împre­ună și o familie. Pentru că eu am crescut în conflicte și tensiuni repetate, care m-au făcut să sufăr mult de-a lungul anilor și m-au făcut să fiu într-o permanentă cău­tare a fericirii în exterior, crezând că, dacă ating țel după țel, voi simți fericirea. Abia când viața m-a lovit și mi-a arătat că reali­tatea în care trăiam era doar în mintea mea, am realizat că trebuie să fac schim­bări în interiorul meu. Acum trei ani am început căutările și o reașezare a priorităților în viață. Am citit foarte mult, am călătorit în multe locuri frumoase și am vizualizat tot ceea ce îmi doresc pen­tru următorii ani. Am scris pe o foaie că în următorii doi ani voi avea o familie fru­moasă, un copil și un soț minunat. Iată că dorința aceasta plus celelalte scrise pe foa­ie s-au îndeplinit, pentru că mi-am dorit foarte mult.

Simți că s-au așezat în sfârșit apele în viața ta?

Da, bineînțeles! E minunat să ai parte de o familie și de stabilitatea unui cămin. Altfel muncești pentru cariera ta și cu mult mai mult drag revii acasă! Un copil este cel mai frumos lucru de pe pământ. Nu știam și nu credeam că voi descoperi niște sentimente atât de frumoase, pe care le am atunci când sunt cu Ella. Iar George este fix omul de care aveam nevoie dintotdeauna!

O nuntă pe plajă, în Los Angeles… Cine v-a fost alături în această aven­tură?

Doar nașii, care nu sunt niște oameni cu-noscuți. Suntem tineri, suntem nonconfor-miști, nu ne-am dorit ceva tradițional. Vom face o petrecere în curând, la care vom strânge toți apropiații. Însă momen­tul de pe plajă a fost pentru noi. A fost vi­sul nostru, amândoi fiind niște romantici.

Ce au spus apropiații despre gestul vostru? Nu s-au supărat pe voi?

De obicei, când se fac astfel de evenimen­te în țări străine, cine dorește poate să vină, dacă are posibilitatea, atât ca timp, cât și din punct de vedere financiar. În ca­zul nostru, nimeni nu ar fi putut să vină în America, viza fiind principalul motiv. De aceea nici nu am lansat invitații. Am pro­gramat botezul la o lună după nuntă, toc­mai pentru a marca aceste două eveni­mente împreună și pentru că vrem să sărbătorim și cu toți cei dragi. Însă pentru noi nu contează atât de mult petrecerile, cât gândurile bune pe care le-am primit din partea apropiaților. Și faptul că atât familia mea, cât și familia lui George ne-au ajutat și ne-au susținut în orice am vrut să facem, chiar dacă noi suntem mai rebeli și facem lucruri diferit față de cum ar fi fost făcute acum 30 de ani.

După ce el a cerut-o în căsătorie pe țărmul Mării Negre, la Eforie, ea i-a făcut o surpriză și mai mare anul acesta, de ziua lui: bilete la Los Angeles pentru cea mai discretă nuntă în doi, în locul în care George a visat să ajungă încă din copilărie: Sunset Beach. Andreea a purtat o rochie diafană, creată împreună cu designerul Athena Philip, și ne-a mărturisit că s-a simțit foarte frumoasă în ea.

Multe cupluri aleg să își petreacă luna de miere pe o insulă cu plaje pustii, unde să fie în doi. Voi de ce ați ales L.A.-ul?

Inițial, am spus că, la un moment dat, am putea, într-o vacanță, să ne căsătorim în Bali. Știind că unul dintre visele cele mai mari ale lui George este să ajungă în Sun­set Beach, deoarece a crescut cu acest film, am decis să îi fac o surpriză și să mer­gem în L.A. Eu ador acest oraș! Am un sentiment de libertate de fiecare dată când sunt acolo. Trăim niște vremuri în care fiecare om e unic, fiecare cuplu e unic. Nu mai există trenduri care să ne spună cum să trăim și unde să mergem în vacanțe. Noi ne-am simțit minunat în L.A., a fost fix ce trebuia pentru noi.

Cât a durat luna de miere și ce ați fă­cut pe parcursul ei?

Am stat 10 zile și în absolut fiecare zi am făcut câte ceva interesant și amuzant. Am fost la Disneyland, Universal Studios, Warner Bross Studios, 6 Flags (un parc cu cele mai periculoase roller-coastere!), Hollywood Walk of Fame, Hollywood Sign. Am lăsat copilul din noi să se bucure de fiecare distracție. Eu sunt mare fan de seriale și filme. Pe unele le-am revăzut și de cinci ori. Și m-am bucurat să văd pla­tourile unde au fost filmate, să văd sceno­grafia și cum au construit mici orășele pentru fiecare scenă. Eu mă bucur din postura de fan, dar și ca un om care știe câtă muncă e în spatele fiecărui detaliu pe care îl prezinți pe scenă sau într-un video­clip. În același timp, George, fiind actor, se bucură de lucrurile astea într-un fel în care numai un actor poate aprecia arta de acolo. El a muncit să devină actor tocmai pentru că a văzut filmele, serialele și acto­rii de acolo. Hollywood-ul l-a inspirat să își depășească limitele și să ajungă un om atât de muncitor și speră să filmeze și el acolo într-o zi. Așa că a fost o experiență de cuplu reușită!

Care a fost momentul cel mai plăcut din luna de miere, de care vă veți aminti toată viața?

În afară de ceremonia frumoasă de nun­tă, mie mi-a plăcut că am văzut platoul din „Friends și lui George faptul că a vă­zut Sunset Beach, fix la 20 de ani după ce și-a pus dorința ca, într-o zi, să ajungă acolo. Probabil că nu o să uităm niciodată primul răsărit pe care l-am prins când am aterizat în Los Angeles − am ajuns acolo dis-de-dimineață, ne-am dus direct pe o plajă din Malibu și ne-am uitat la răsărit ținându-ne de mână. A fost foarte frumos, dar nu vă zic mai multe. Îmi place să țin unele momente secret, parcă sunt mai va­loroase când le știm numai noi.

Ce te inspiră la Los Angeles? Ți-ar plăcea să locuiești acolo?

Am fost în L.A. de multe ori și ultimele șase clipuri le-am filmat acolo. Ador vibe-ul și oamenii. Sunt cool, relaxați și îți fac complimente dacă le place ceva la tine: cum ești îmbrăcat sau cum îți stă părul… Mi-ar plăcea să locuiesc acolo cândva, când nu o să îmi placă atât de tare să fiu pe scenă aproape în fiecare zi. Deocamdată, n-aș putea trăi fără să fac show-uri, fără să distrez și să bucur oamenii.

Cum a fost să stați atâta timp departe de Ella?

A fost greu, dar am fost relaxați, deoarece știam că e pe mâini foarte bune. Am lăsat-o cu mama mea și cu bona, care este o doamnă foarte drăguță și afectuoasă. Și avem stația video instalată printr-o aplicație pe telefon, așa că intrăm la orice oră și vedem dacă doarme, dacă e bine, îi vorbim prin stație, îi cântăm, ea ne zâmbește și gângurește. Toată ziua, în ori­ce moment liber pe care îl prind, chiar dacă sunt la muncă, mai fug până la baie să văd ce face și să îi spun că o iubesc și că abia aștept să o țin în brațe.

Sunteți foarte grijulii în ce privește aparițiile Ellei în public. De ce?

Deoarece presa nu are limite și, dacă nu le impun eu, atunci voi trăi mereu într-un haos mediatic cu tot felul de articole cu chipul copilului meu! Ea este mică și nu există niciun motiv pentru care chipul ei să apară în presă în tot felul de articole despre mama ei. E dreptul Ellei la intimi­tate. Trebuie să mai crească și, dacă o voi expune, va fi într-un cadru foarte decent și frumos. Niciunui copil nu cred că o să îi placă să vadă, în adolescență sau mai târ­ziu, când va dori poate să obțină un job important undeva, poze cu el gol pe tot internetul, de când avea 6-7 luni.

Nu îți vine să o arăți la toată lumea, să te mândrești cu ea?

Ideea de a arăta la toată lumea face parte din ego-ul nostru: uitați ce fac eu și ce am eu. Ella e rezultatul iubirii dintre mine și tatăl ei. Da, este cea mai mare realizare a noastră de până acum, însă asta nu în­seamnă că trebuie să o plimbăm pe la ședințe foto, prin platouri TV sau pe sce­nă. Ea are nevoie să fie liniștită, fericită, să fie înconjurată de oamenii minunați pe care i-am ales pentru ea și să vadă lumea prin ochii ei minunați. Pe lângă asta, eu nu o țin ascunsă, locuim la curte, deci are parte de tot ce are nevoie, iar cei apropiați vin să o vadă mereu.

Ce fel de mamă ești? Panicoasă, rela­xată?

Nu am fost deloc panicoasă, ba chiar am fost destul de deschisă la ajutor și sfaturi. Eu zic că am făcut o treabă bună până acum, la 6 luni de la naștere. Spun asta deoarece fetița zâmbește mereu și nu plânge aproape niciodată. Avem bonă, plus mama mea, și am făcut un program pe ture de petrecut timp cu Ella, program care ne ajută să avem o viață frumoasă și ușoară și să o facem și pe ea fericită. Am învățat din primele zile după ce am născut că Ella ne simte energia, iar dacă noi sun­tem așezați și liniștiți, și fericiți, și ea este la fel. Ne-am organizat cât mai bine special pentru ea, să fie fericită și să aibă mereu familia lângă ea.

Filmările pentru emisiunea TV, con­certele te țin probabil departe de cea mică și de George. Nu ți-e greu să îm­paci cariera cu viața de familie?

Imediat după naștere, m-a ajutat foarte mult faptul că am revenit repede pe scenă. La două săptămâni de la naștere am fil­mat un clip și la trei am urcat pe scenă. Multe femei fac depresie postnatală din cauza hormonilor, dar eu, lucrând la pro­iectele mele, am depășit cu bine această fază. Chiar recomand acest lucru. După ce trece această perioadă depresivă, vine adevărata bucurie că ai un copil, și atunci începi să prioritizezi. Da, îmi este foarte greu să plec de acasă la concerte, dar nu sunt plecată mult și des. Acum revin mult mai repede și îmi fac programul în funcție de Ella, încercând să fiu acasă când îi fa­cem baie seara.

În ce fel de lume îți dorești să crească fetița ta?

Într-o lume civilizată. Din păcate, am că­lătorit prea mult și, făcând comparație, îmi dau seama că suntem departe de lu­mea pe care mi-aș dori-o pentru copilul meu. Dacă nu aș fi fost celebră aici, aș fi plecat într-o țară mai civilizată. Și când zic civilizată, mă refer și la infrastructură, la sistemul de sănătate, la școlile de stat și, bineînțeles, la oameni. Cred că românii trebuie să fie mai toleranți, să lăsăm toate informațiile la care avem acces să ne învețe cum să fim oameni mai buni, mai muncitori. Să citim mai multe cărți, să ne educăm, să înțelegem arta. Ar fi multe de schimbat în jur pentru Ella și pentru fieca­re copil care se naște acum. Și, deși îmi place să sper că lucrurile se vor schimba, când văd ce se întâmplă în politică, cum suntem păcăliți și cum, în loc să evoluăm, aruncăm toți banii în biserici și taxe, cred că suntem departe de drumul ăla civilizat. Poate că, dacă nu aș fi călătorit atât, aș fi văzut lucrurile altfel.

Cum e viața după căsătorie? S-a schimbat ceva în relația voastră?

Este mai frumoasă. Pe noi Ella ne-a legat foarte mult. Dacă înainte de naștere ne mai ciondăneam pe diferite chestii, cum a apărut ea pe lume, ne-a arătat ce înseam­nă dragostea adevărată și ne-a făcut să vedem „the big picture în care noi trei suntem fericiți împreună.

Ce fel de tată și soț e George?

Știam că este un om dedicat și responsa­bil, dar m-a surprins cu devotamentul lui față de ea și cu grija pe care i-o poartă. Am mare încredere în el atunci când sunt plecată și știu că el are grijă. Se pricepe de minune la tot ce ține de un copil. Este cel mai bun tată și soț pe care l-am văzut vre­odată și sunt mândră că e al meu. Și mă face fericită și liniștită să știu că e acolo mereu și că e partenerul meu pe drumul ăsta.

ALINA BĂISAN Foto: ARHIVA PERSONALĂ A VEDETEI

Urmărește-ne pe Google News