Oana Cârmaciu are doar 26 de ani și viața ei pare „aranjată”. E protagonista unuia dintre cele mai urmărite seriale, și-a găsit sufletul-pereche și este pe cale să devină mamă curând. Mai mult, iubitul ei are aceeași profesie. Dacă este acesta un avantaj sau nu ne spune actrița în interviul de mai jos.
Oana, suntem curioși, ce te-a atras la această meserie? Faptul că poți avea mai multe „vieți prin prisma personajelor interpretate sau celebritatea de care te bucuri în prezent?
Ambele şi niciuna. Cred că egoul tuturor se bucură la perspectiva faimei şi mai cred că tuturor ne-ar plăcea, măcar uneori, să avem un mediu şi un concurs de circumstanţe în care să ne „dezbrăcăm de noi înşine şi să fim altcineva, altceva, altfel. Motivaţia mea a fost, cred, o curiozitate vie de a afla ce şi cât conţin, de a mă deconstrui, ca să pot privi elementele, să le înţeleg, ca mai apoi să le controlez şi să le folosesc conştient, poate un soi de dorinţă de a controla care presupune, pentru început, tocmai renunţarea la un anumit tip de control.
Cât de complicat a fost să convingi regizorii, producătorii că nu ești doar o fată frumoasă, ci și una talentată? Mă refer la începutul carierei…
De fiecare dată când merg la o probă, indiferent pentru ce, mă străduiesc să fiu cât de bună pot în momentul respectiv. Uneori reuşesc, alteori nu. Nu m-am străduit să conving pe nimeni, cred că oamenii ştiu şi singuri ce caută (sau ar trebui), iar treaba mea e să mă prezint cât mai „aproape de cine sunt şi ce pot şi ştiu să fac.
Ce amintiri ai despre debutul pe scândură, cum se spune? Ai emoții mai mari când știi că în sală se află vreun membru al familiei?
Da! Mama! Mama şi ochiul ei critic îmi dau nişte emoţii groaznice. De obicei, nu o chem la premiere sau, dacă o chem, îi spun de la început că o voi anunţa când mă simt pregătită să aud părerea ei sinceră. (zâmbește)
„Ne-am cunoscut în facultate”
Mărturiseai că iubitul tău este actor. În ce împrejurări v-ați cunoscut și de cât timp sunteți împreună?
Ne-am cunoscut în facultate, însă n-a fost vorba despre nicio prietenie strânsă pentru început. Eu credeam despre el că e foarte arogant, aşa că am decis să nu vorbesc cu el. (zâmbește) Apoi, ne-am revăzut exact când eu terminam facultatea şi am ajuns să bem o cafea şi să vorbim. Cam atât de simplu a fost. După acea cafea, am rămas împreună. Cred că sunt cam patru ani şi ceva de atunci.
Crezi că este un avantaj faptul că lucrați în același domeniu? Ați avut spectacole împreună?
Nu, nu am jucat în niciun spectacol împreună, însă cred că se va întâmpla asta la un moment dat şi mai cred că va fi o experienţă foarte interesantă. Mi se pare că este un avantaj faptul că lucrăm amândoi în acelaşi domeniu, atât timp cât rămânem echilibraţi. E greu ca cineva dintr-un mediu complet diferit să empatizeze în mod real cu tine. Cel puţin eu aşa văd lucrurile.
Există dispute profesionale între voi? Cine cedează, de obicei?
Dispute profesionale, nu. Da, e normal să nu fim de acord legat de anumite lucruri, mai ales că ni se întâmplă des să avem păreri destul de vehemente, aşa că acceptăm faptul că nu suntem de acord şi mergem mai departe. Cred că e important în orice tip de relaţie să respecţi părerile celuilalt, realitatea e relativă. (zâmbește)
Obișnuiți să vă sfătuiți reciproc în ceea ce privește proiectele profesionale în care vă implicați?
Da, ne place să ne dăm sfaturi. De obicei, nişte sfaturi minunate, pe care nici cel care le oferă nu le urmează. E foarte amuzantă treaba asta cu sfaturile. Probabil e o trăsătură românească.
Citiți interviul integral în numărul de martie al revistei VIVA!
Foto: PR, Instagram