Andreea Esca, despre iubire, televiziune si Adrian Sarbu

Deşi am ajuns la întâlnire cu 5 minute înainte de ora fixată, Andreea era deja acolo. „Mi-am spus că sunt prea bătrână ca să mai devin o divă cu aere şi să întârzii, mi-a zis ea cu zâmbetul larg şi uşor ştrengăresc. E aşa cum o ştiu: nerăbdătoare, energică, în plină vervă, gata să treacă la acţiune. Poartă o rochie verde fistic Lena Criveanu, sandale nude cu platformă şi o superbă geantă Céline. Cred că e în cea mai bună formă a ei şi se vede că se simte bine. Nu vreau să îi stric buna dispoziţie, însă evenimentele din ultimele zile mă obligă să abordez două subiecte arzătoare: Roşia Montană şi câinii maidanezi.

Andreea, Bucureştiul fierbe zilele astea. Care a fost atmosfera în redacţia de ştiri? Aţi purtat în spatele camerelor discuţii aprinse pe tema Roşia Montană sau câinii vagabonzi?

La noi e agitaţie tot timpul, dar e adevărat că, atunci când se întâmplă astfel de evenimente, e şi mai mult. Sigur că sunt controverse de tot felul între oameni. Dar cel puţin în privinţa câinilor maidanezi, toată lumea a ajuns la aceeaşi concluzie: nimeni nu îi doreşte pe stradă. În ceea ce priveşte Roşia Montană, sunt păreri pro şi contra, dar ele pot fi lămurite când eşti foarte bine informat şi vezi care sunt plusurile şi minusurile.

Pentru că misiunea ta e să relatezi evenimente şi nu să îţi spui părerea, simţi vreo frustrare că nu poţi să protestezi în stradă contra unei acţiuni sau idei? Ţi-e teamă să-ţi spui public părerea?

Eu nu am nicio teamă în general, dar jobul meu este să-i informez pe oameni ce se întâmplă, eu nu sunt un comentator sau un analist politic sau social. Nu îmi spun părerea pentru că nu este jobul meu să fac asta, nu pentru că mi-ar fi frică. Dacă s-ar face o manifestaţie împotriva fumatului, eu aş fi prima care ar manifesta. Însă în situaţiile despre care discutăm, lucrurile sunt destul de politizate şi nu cred că este rolul meu să-mi spun părerea.

Dacă ţi-ai exprima public preferinţele politice, ce s-ar întâmpla? Ţi-ai pierde job-ul?

Dacă mi-aş pierde jobul? Nu mi-am pus niciodată problema, asta pentru că nu m-am gândit să-mi explic public părerea. Nu ştiu dacă s-ar întâmpla neapărat ceva. Eu consider că sunt un om obişnuit, ca ceilalţi oameni, şi aşa cum fiecare îşi exprimă preferinţele politice, tot aşa şi eu…

E în fişa postului că nu ai voie să ai parti pris-uri?

Nu, nu e în fişa postului, dar eu am nişte reguli pe care mi le-am impus singură. Consider că, atunci când te afli într-un post ca al meu, trebuie să fii imparţial şi să-i laşi pe oameni să tragă concluziile pe care le vor.

Sunt vedete zgârcite cu apariţiile lor publice, tu însă participi cu plăcere la multe evenimente mondene. Ai o strategie în privinţa apariţiilor?

Eu nu fac strategii şi marketing când e vorba de evenimente. Merg la evenimente pentru că îmi face plăcere să mă duc. Pur şi simplu, dintotdeauna am fost o persoană extrem de sociabilă, nu fac un efort pentru asta. Aş face un efort să stau în casă când ştiu că afară se întâmplă ceva. (râde) Eu zic foarte rar „nu şi cred că de asta îmi complic programul şi viaţa în general. Dar îmi plac atât de multe lucruri şi, dacă nu le fac, mi se pare că trece viaţa degeaba, încât prefer să fiu obosită şi să le fac pe toate. Prefer să nu îmi pară rău că nu am făcut ceva.

E cumva şi adrenalina de la jurnal care nu te lasă să mergi acasă?

E posibil, pentru că, oricât de obosită aş fi, în momentul în care intră genericul de la ştiri, pur şi simplu mi se încarcă bateria automat şi parcă devin altcineva.

Eşti conştientă de carisma ta?

Sigur că sunt conştientă. Cred că asta se datorează mamei mele, care mi-a spus dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă, cea mai deşteaptă, cea mai bună. Probabil că de foarte mică am început să cred că sunt cea mai bună. Iar când crezi asta, îi convingi şi pe ceilalţi. Cred că sunt foarte mulţi oameni mult mai carismatici decât mine, mult mai talentaţi, dar pentru că nu au ştiut la timp, nu ne pot convinge nici pe noi.

Tu le spui copiilor tăi că sunt cei mai buni?

Păi chiar sunt! (râde) Nu-i mint, sunt chiar nişte copii deosebiţi. Alexia este foarte simpatică, cred că şi dacă nu ar fi copilul meu mi-ar plăcea. Iar Aris este foarte diferit, romantic, tandru, poet…

Cum ai reuşit să fii cea mai bună prietenă a copiilor tăi?

Copiii au nevoie de foarte multă dragoste. Dacă le dai multă dragoste, totul merge de la sine. Am încercat să fiu foarte apropiată de ei, dar să le dau şi independenţă. Nu stăm mult cu ei, dar atunci când stăm, cred că am găsit lucrurile comune care ne plac şi nouă, şi lor. Pe urmă, trebuie să mai ai şi noroc cu ce îţi dă Dumnezeu. Şi copiii au structura lor… dacă reuşeşti să ţii o viaţă de familie echilibrată, asta se reflectă asupra copiilor.

Cum îi privesc colegii? Sunt mici vedete la ei la şcoală?

Noi am încercat să îi ţinem departe de ideea că sunt copiii nu ştiu cui. În viaţă chiar nu contează copilul cui eşti. Dacă vrei să ieşi om, ieşi om. Eu i-am îndrumat spre activităţi pe care le fac toţi copiii, pentru că sunt diferiţi numai prin faptul că mergem noi în nişte vacanţe pe care alţi oameni nu şi le-ar permite. Cred că trebuie să existe un echilibru. Trebuie să înţeleagă cum e viaţa, pentru că nu ştii unde şi cum vor ajunge şi ce se va întâmpla. Trebuie să fie pregătiţi pentru tot.

Ai avut vreodată îndoieli faţă de alegerile făcute pentru ei?

Sunt convinsă că nu fac întotdeauna cele mai bune alegeri. Nici nu ştiu dacă putem răspunde acum la asta. Poate

vom şti peste ani… Fac ce cred eu că înseamnă alegeri bune. Încerc să nu-i răsfăţ şi îi îndemn să facă lucruri sănătoase pentru minte şi corp, sport de exemplu.

Apropo de îndoieli, în 15 ani de viaţă de cuplu, ai avut îndoieli?

Nu am avut nici cea mai mică îndoială că am făcut cea mai bună alegere. (zâmbeşte) Eu am avut mereu relaţii bazate pe foarte multă pasiune şi dragoste. Nu am avut niciodată o relaţie călâie. Am fost ori în cap, ori nu existai. Nu cred că aş fi putut să găsesc vreodată o variantă mai potrivită pentru mine. Mă felicit în fiecare zi pentru alegerea pe care am făcut-o.

Tu şi Alexandre Eram păreţi cuplul perfect şi chiar dacă sunteţi înconjuraţi de multă lume, se vede că sunteţi „foarte împreună…

Adevărul e că ne-am potrivit, deşI avem foarte multe lucruri diferite, dar care se completează cumva. Cred că e greu ca bărbat să trăieşti într-un cuplu în care femeia e foarte mediatizată. Trebuie să fii un om puternic…

Am văzut că Alex merge cu tine aproape peste tot…

Da, dar nu pentru că îi spun eu să meargă, ci pentru că îi face plăcere să meargă cu mine. Rar există şi locuri în care nu ar vrea să meargă, dar face un efort. E normal ca într-o relaţie să faci compromisuri. Dacă astea ar fi cele mai mari compromisuri pentru toţi oamenii, am trăi într-o lume ideală. Poate că nici eu nu vreau să vizitez toate expoziţiile pe care vrea el să le vadă în lume şi, cu toate astea, mă duc.

Vă certaţi vreodată?

Nu prea ne certăm, în atâţia ani nu ştiu dacă ne-am certat de două ori. Şi asta din motive aiurea. Eu am luat o decizie în privinţa copiilor, iar el a luat alta şi atunci am avut o discuţie cum să facem să fim de acord. Cu Alex nu prea poţi să te cerţi. Eu cred că aş mai fi capabilă să mă cert, dar cu el nu prea reuşesc (râde).

Aş da orice să aud părerea ta despre televiziunile din România. Ce crezi despre Antena 1?

E mereu aproape, dar nu a ajuns acolo…

Realitatea?

O văd pe foarte multe televizoare, e utilă, pentru că te ţine informat.

Antena 3?

Cred că sunt un post de informaţii, dar de multe ori e vădit de o parte a unui anumit spectru politic.

B1 TV?

Nu m-am uitat de multă vreme, dar am înţeles că sunt câteva emisiuni bune şi urmărite.

Kanal D?

Am văzut-o zilele trecute pe Teo.

Ce părere ai despre revenirea ei?

Deocamdată nu pot să-mi fac o părere, am văzut doar câteva emisiuni.