Într-o vreme în care glorificarea muncii este cel mai cool trend, sindromul epuizării profesionale se poate instala cu ușurință la oricine se mândrește că „doarme' la birou.
Când vine vorba de viața profesională, în ultima vreme se poate observa un fenomen din ce în ce mai conturat: tot mai mulți oameni povestesc cu mândrie despre realizările lor profesionale și orele interminabile pe care le petrec – de drag! – la birou. Fie că vorbim despre o arborare artificială a nebuniei creative de care se simt toți atinși, fie despre o pasiune autentică, psihologii atrag atenția că orice dezechilibru are prețul lui.
Sindromul arderii complete sau al epuizării profesionale a fost adus în discuție în anii 70 de către Herbert Freudenberger. Psihologul american a explicat atunci cum această afecțiune consumă lent toate resursele energetice ale organismului până la surmenare. Între timp, dinamica profesională s-a schimbat și, mai ales în marile orașe, ritmul alert cu care se desfășoară o zi la birou sau concurența tot mai acerbă poate conduce către stres cronic mult mai ușor decât se întâmpla acum câteva decenii. Sindromul burnout pornește de la raportul inegal dintre somn, muncă și relaxare, motiv pentru care unii specialiști vorbesc despre ecuația celor trei de 8: opt ore pentru odihnă, opt pentru muncă și tot atâtea pentru relaxare.
Pe vremea când era studentă, Amalia Năstase, una dintre cele mai celebre femei de afaceri din România, a avut trei joburi în același timp, pe lângă cursurile de zi pe care le frecventa. „Mă trezeam la 6 dimineața și ajungeam câteodată și pe la 4 dimi-neața acasă, pentru că în weekend făceam sampling pentru o companie de țigări. Mai lucram după-amiaza patru ore la o companie de asigurări și predam limba engleză la o grădiniță. Era greu, dar eram foarte mândră de faptul că pot să fac față și am luat-o ca pe o provocare pentru viața profesională care avea să vină. În prezent, ceea ce o ajută să-și încarce bateriile este programul de lucru pe care ea însăși a reușit să-l stabilească și să-l respecte. „Am simțit că vreau mai mult timp pentru familie și am redus orele de lucru seara în așa fel încât să fiu acasă pe la 18.30 cel mai târziu.'
Deși are mereu multe proiecte pe rol, actrița Laura Cosoi n-a suferit cu adevărat de epuizare profesională. Însă, primele semne de oboseală resimțite au fost atacurile de panică, pe care a reușit totuși să le controleze în timp. „Era o perioadă solicitantă. Pregătirea pentru un rol și filmările în sine te țin departe de tot ce reprezintă viața ta până în acel moment. Îmi amintesc de Mara Soare («Cu un pas înainte») sau de Nora («Cel Ales») și apoi, după luni petrecute pe platoul de filmare, de reîntâlnirea cu mine. Când am dat cu nasul de viața mea, nu știam ce să fac cu timpul și cum să-l umplu. Laura a avut însă copilăria unui sportiv de perfor-manță și, așa cum declară ea însăși, „am fost învățată de mică cu greul.
SFATURI
AMALIA NĂSTASE:
,,Cred că joburile care produc așa ceva sunt cele pe care le detești și, atunci când faci ceva ce nu-ți place, organismul și psihicul tău se revoltă și îți trimit multe semnale care se pot traduce în depresii, îmbolnăviri foarte dese etc. Morala ar fi să iubim ceea ce facem și să nu așteptăm să ne doboare ceea ce nu ne place, să acționăm pentru noi cât suntem tineri și avem energia de a o lua de la început'.
LAURA COSOI:
(despre procesul de reechilibrare) „Am apelat și la psihoterapeut, dar cel mai mult m-am ajutat singură. Am depistat de unde apar problemele, cum se manifestă și, în timp, am reușit să le controlez pentru ca mai apoi să dispară complet. Meseria asta, actoria, nu este la îndemână, de fapt. Oamenii se miră că pot reține texte foarte lungi, dar asta este partea cea mai ușoară. Provocarea adevărată este «săpatul» în subconștient, în suflet, atenția la cei din jur, de unde mă inspir practic.
CLAUDIA COJOCEA
Urmărește-ne pe 
