Este deja pe locul 27 in lume. A jucat la Roland Garros pana in sferturile de finala, iar la Wimbledon a ajuns in turul trei. Pe deasupra, toata lumea vorbeste de frumusetea ei. Prea mult pentru o adolescenta de 19 ani? Nu si cand te numesti Sorana Cirstea si joci tenis de la patru ani.
Sorana este mereu pe drumuri, de fiecare data in alta parte a globului. Dat fiind ca poate numara pe degetele de la o mana zilele petrecute in Romania, ne-a fost foarte dificil sa stabilim o intal-nire cu ea. Cand s-a intors pentru doar doua zile in tara, dupa Wimbledon, am primit pe telefon un sms, ca raspuns la cele o mie pe care i le trimisesem: „cu cea mai mare placere. Ne-am vazut dimineata, culmea, la un fastfood (de unde a luat doar apa plata) si am incheiat ziua la un coffee-shop.
Cum e viata dupa Roland Garros si dupa Wimbledon? Ai plecat la aeroport cu racheta in spate si te-ai intors cu presa pe urmele tale.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi schimb numarul de telefon. Acum am doua numere, unul privat si unul pentru presa. Dupa Roland Garros am primit sute de apeluri, sute de mesaje, la un moment dat mi s-a blocat telefonul. Incarcam telefonul dimineata si in trei ore nu mai aveam baterie. Acum sunt putin mai selectiva, pentru ca timpul nu-mi permite.
Cat de dificil a fost drumul pana aici?
Am inceput sa joc tenis la patru ani. In acea perioada, in 94, toti antrenorii au zis ca ai mei sunt nebuni, pentru ca tenisul se incepea in medie la 8-9 ani, chiar mai tarziu. Pe atunci, urmaream la televizor meciurile lui Steffi Graf, ea e idolul meu. La cinci ani chiar aveam antrenor personal, la 6-7 ani mi-au facut ai mei teren de tenis in curte. Lucrurile au evoluat. Am fost campioana nationala la 10 ani, la 12 ani, la 14 ani. Mereu am fost cea mai buna din generatia mea.
Cu tot entuziasmul, ai fi reusit sa ajungi la realizarile de acum daca nu ai fi beneficiat de suportul material al parintilor?
Nu, nu ajungeam aici pentru ca eu, la inceput, am avut sprijin material doar din partea parintilor. Niciodata nu am primit nimic de la federatie, din partea brandurilor de sport, iar tenisul e un sport costisitor. Ai mei au investit tot timpul, daca nu erau ei, nu aveam nicio sansa. Acum lucrurile s-au schimbat, am contracte cu diferite companii, am sponsori.
Dar ce zic ai tai de faptul ca nu ai reusit sa dai bacalaureatul din cauza competitiilor?
In momentul de fata, tenisul e prioritar, insa parintii mei, normal, au tinut sa dau acest examen. Si eu vreau sa termin liceul cu o nota buna si apoi sa fac facultatea la fara frecventa sau online. Am vrut sa dau bacul o data cu olimpicii, dar a picat in acelasi timp cu Roland Garros. Bacalaureatul normal a coincis cu Wimbledon. Acum voi pleca in America si ma voi intoarce pentru examenul din toamna, apoi voi pleca la U.S. Open.
Se pare ca cei de la BBC au mizat pe aspectul tau fizic pentru a avea audienta, plasandu-te pe terenul central de la Wimbledon, in timp ce Serena Williams a fost trimisa pe terenul doi. Cum ai privit aceasta situatie?
Habar nu aveam de asta pana nu am ajuns la aeroport, unde domnul care imi controla pasaportul m-a intrebat: „ai citit azi Daily Mail? Pe a doua pagina scria ca in momentul de fata frumusetile joaca pe teren central, datorita aspectului fizic. Nu ma intereseaza daca sunt pe terenul 18 sau central. E altceva, intr-adevar, sa joci pe terenul central si poate Serenei nu i-a convenit ca noi, care eram clasate mai jos decat ea, am jucat acolo. Atat eu, cat si Victoria Azarenka facem parte din noua generatie, cred ca lumea vrea sa vada ceva nou. Sa fim seriosi, daca eram pe locul 100, iti spun eu ca nu ma bagau nici intr-o suta de ani pe terenul central. Eu zic ca a fost un meci bun si lumea a avut ce sa vada.
Te sperie ca imaginea de jucatoare sexy ti-ar putea stirbi din imaginea de jucatoare de top?
Nu, pentru ca, sincer, imi cunosc limitele si stiu pana unde sa merg. Daca arat intr-un fel, nu e vina mea, asa m-a lasat Dumnezeu. Tenisul este, in orice caz, pe primul loc, datorita lui am aceasta imagine.
Urmărește-ne pe 
