Esti un om special si trebuie sa-ti marturisesc ca am o mare admiratie pentru cei care fac ceea ce ai facut tu cu Alex. Iti trebuie o calitate in plus pentru a creste un copil care a venit in viata ta pe alta cale decat cea naturala… Esti un exemplu!
Probabil ca pentru publicul VIVA! sunt un exemplu, insa eu am acum un sentiment ciudat: mi-e din ce in ce mai greu sa traiesc in Romania. Culmea! Am varsta pe care o am, am colindat lumea, dar de cand il am pe Alexandru, simt altfel. Cu adevarat imi doresc sa nu mai traiesc aici. Ne traim viata intr-o societate dezechilibrata complet de care, oricat de frumoase ti-ai face tu zilele, nu poti face abstractie. In acest context mie mi-e foarte greu sa vorbesc despre lucrurile acestea „exemplare cum le spui tu, pentru ca nu mai stiu cine le apreciaza, cine le primeste corect, asa cum le spun eu, sau cui ii mai pasa pur si simplu! Oamenii s-au schimbat mult in acesti 20 de ani de la Revolutie. Eu vin dintr-o familie de oameni normali, de bucuresteni, dar nu am auzit in viata mea, in familia mea, vorbe urate sau ton ridicat. Am fost educata sa spun „buna ziua, sa arunc gunoiul la cos, sa nu tip la nimeni, sa nu deranjez si nu vin dintr-o familie de aristocrati, repet, ci dintr-o familie normala! Eu nu inteleg unde s-au pierdut toate astea, ce s-a intamplat?