Nae Caranfil - Legile lui "Caranfilm"

Revista VIVA

04.02.2009, 11:44.

Toate filmele dvs., de la „E Pericoloso Sporgersi“ pana la „Restul e tacere“, au avut mare succes la public. Care sunt principiile pe care le respectati intotdeauna cand faceti un film?
N-am niciun principiu. Important este sa-mi placa povestea, sa ma inspire, sa ma stimuleze, sa ma obsedeze, sa vad filmul in cap. Succesul in sali cred ca se datoreaza faptului ca eu sunt public bun, ma dedublez in fata unui film, jumatate din mine devine critic cinematografic, cealalta jumatate coafeza. In anii formarii mele, eu am fost mai mult spectator de cinema si mai putin „spectator de cinemateca“. Filmele care m-au influentat au fost cele care combinau in mod stralucit amprenta autorului cu spectacolul popular. „Profesorii“ mei n-au fost Bresson, Godard sau Tarkovski, ci Chaplin, Wilder, Fellini. Din aceasta cauza, filmele mele tind sa aiba straturi multiple de lectura, cauta sa ofere satisfactie atat amatorului de divertisment gratuit, cat si colectionarului de nuante. Uneori imi spun ca filmele mele seamana cu niste blocuri socialiste din noile cartiere. Poti avea un apartament de patru camere sau o simpla garsoniera, poti sta la etajul doi sau la zece, dar un lucru e esential: liftul, caldura si electricitatea trebuie sa functioneze pentru toti.

Ati scris scenariul pentru „E Pericoloso Sporgersi, „Asfalt tango, „Dolce far niente, „Filantropica, iar acum si pentru „Restul e tacere. Unde gasiti inspiratia?
In paginile contractului, la capitolul „termene de predare. Dintotdeauna, pentru a putea gasi forta de a ma lua la tranta cu 120 de pagini albe, mi-a trebuit un factor de constrangere. Un producator cu care sa fi „batut palma, in fata caruia sa ma fi angajat. Lipsa obligatiilor ma inhiba, de ce m-as apuca sa scriu o pagina, cand pot la fel de bine sa n-o scriu? Vorba aceea: as bea o bere, da n-am chef!… In schimb, daca am apucat sa semnez sau sa promit ceva (si daca subiectul s-a copt cat de cat in mintea mea), ma asez la masa si incep sa scriu. Trei pagini pe zi e norma minima. Nu astept inspiratia, n-o caut prin parcuri sau pe carari de munte, n-o invoc in nopti de insomnie. Trei pagini de care sa ma simt multumit, dupa care ma relaxez pana a doua zi. La capatul drumului, apare ca prin minune un scenariu de film, care insa va avea nevoie de inca minimum doua rescrieri pentru a putea atinge viteza de croaziera.

Care considerati ca este cea mai buna pelicula a dvs.?
Ultimul nascut se bucura in mod natural de favorurile parintilor. Cu toate riscurile, votez pentru „Restul e tacere. Dar conteaza asemenea ierarhii, la o filmografie de 5 lungmetraje amarate? Cand, intr-un viitor indepartat, 40 de critici cinematografici vor fi in situatia de a face un Top 10 al filmelor lui Nae Caranfil, atunci da, voi fi foarte curios sa cunosc rezultatul!

VEZI GALERIA FOTO NAE CARANFIL