Marlene Dietrich – Ingerul cu joben si papion
Nu stii pentru ce s-o adori mai intai? Pentru timbrul grav si sexy al vocii, pentru silueta ametitoare, pentru privirea scrutatoare sau pentru felul in care a dat de pamant cu tabuurile vremii? „Vor picioare? Sa le dam picioare!', spunea Marlene Dietrich in anii 20, la inceputul carierei cinematografice, referindu-se la preferintele publicului masculin (aceleasi, se pare, ca in zilele noastre). Marlene a parasit Germania natala dupa ce regi-zorul Josef von Sternberg a distribuit-o in „Ingerul albastru', un film-cult care i-a adus instantaneu un contract cu Paramount Pictures.
Sternberg a intuit potentialul divei cu alura androgina si, in scurt timp, i-a creat adevarate partituri in filme ca „Shanghai Express', „Viciul blond' sau „Maroc'. In ultimul dintre ele, turnat in 1930, Dietrich, imbracata in frac, purtand joben si papion, saruta pasional o femeie. Inclinatia ei fatisa spre bisexualitate nu a impiedicat-o sa se casatoreasca, sa aiba un copil si, in paralel, aventuri amoroase cu renumiti barbati ai vremii. Scriitorul Erich Maria Remarque, actorii Jean Gabin, John Wayne sau Yul Brynner si chiar presedintele american John F. Kennedy au cazut sub vraja divei.
Incepand cu anii 50 actrita a dat filmul pe cabaret. Timp de doua decenii, tinutele ei provocatoare au infierbantat imaginatia bar-batilor din intreaga lume. Marlene era descrisa de apropiati ca o perfectionista. Isi dorea intotdeauna sa arate impecabil, tinea diete si, inainte de o aparitie in public, isi aranja fiecare pliu sau cuta a tinutei. In 1950, cand i s-a propus sa joace in „Frica pe scena', in regia lui Alfred
Hitchcock, a acceptat cu o singura conditie: ca intreaga garderoba sa fie conceputa de Christian Dior. Un an mai tarziu, la gala Oscarurilor, tot Casa Dior a semnat rochia neagra, cu talia cambrata, despre care a doua zi toate ziarele vorbeau la unison. „Pacat ca nu s-a decernat si un premiu pentru eleganta', observa un critic.
Ingrid Alexandru
Fotografii: Elliott Erwitt/Magnum Photos, Yousuf Karsh /Camera Press London;
Marlene Dietrich Collection, Deutsche Kinemathek