Sa vorbim putin despre cum a inceput povestea cu dansul.
Elwira: In cazul meu, totul a pornit la sfatul unui unchi. Cand aveam 10 ani, m-a dus la un concurs de dans, unde mie mi-au placut rochiile fetelor, costumele baietilor si miscarile lor. Cu toate ca pana la 10 ani am facut dans modern si gimnastica, nimic nu mi-a placut atat de mult ca dansul.
Mihai: Pe mine m-a dus mama la cursuri de dans cand aveam 12 ani. La inceput nu mi-a placut, pentru ca mi se parea ca e destul de complicat. Insa competitiile m-au atras dintotdeauna, si, a-fland ca sunt tot felul de concursuri, am decis sa raman sa invat.
 |
Stiu ca ai facut si karate.
M: Da, inainte de dans. Tin minte ca eram mic si rau si-mi placea enorm sa ma lupt. Apoi am renuntat pentru ca mi se schimbase programul, erau antrenamente in timpul scolii si nu am putut sa mai merg. Acesta a fost singurul motiv. Nu am ales eu sa fac karate sau dans, ci parintii mei.
V-ati cunoscut in 2001, cand ati mers intr-un cantonament in Chisinau, unde niciunul dintre voi nu avea partener. Ce s-a intamplat exact acolo?
E: Ne-am cunoscut prin intermediul antrenorului meu din Polonia. Eu stiam ca Mihai nu are partenera, el stia ca eu nu am partener si ne-am intalnit ca sa dam o proba. Am dansat impreuna 3 sau 4 zile, apoi eu am plecat in Polonia, el s-a intors in Romania, urmand ca fiecare dintre noi sa se gandeasca daca doreste sa se mute in tara celuilalt. Dupa 2 saptamani mi-a dat telefon sa-mi spuna ca va veni el la mine. Ceea ce s-a si intamplat dupa o luna.
Mihai, cum te-ai hotarat tu sa mergi in Polonia? Era totusi o schimbare importanta in viata ta.
Am vrut sa ma mut stiind ca acolo este o scoala foarte buna de dans. In plus, speram sa gasesc antrenori buni si sa invat cat mai multe. Aveam 21 de ani si tocmai terminasem Facultatea de Stiinte Politice. Apropo de asta, tin minte ca mi-a fost foarte greu in perioada studentiei. Aveam de facut foarte multe lucrari si trebuia sa stau ore bune in biblioteca.
Cunosteai pe cineva acolo?
Pe nimeni. De fapt doar pe Elwira si pe cei doi antrenori ai nostri, dar nici pe ea n-o stiam prea bine. Am stat 1 an si cateva luni, intr-o casa care era inchiriata si toata ziua faceam antrenamente, citeam si spalam haine. Asta pentru ca nu aveam masina de spalat, asa cum nu aveam nici televizor.
Urmărește-ne pe 
