Un barbat in toata firea, tatal responsabil a doua gemene superbe, Mihai Morar poate fi cu greu luat in serios din pricina figurii sale adolescentine. Poate tocmai de aceea si-a dezvoltat un soi de atitudine de superioritate, care il poate face sa para neprietenos. Asta la prima vedere, pentru ca, daca il cunosti si daca ii mai si citesti articolele din presa sau de pe blogul personal, incepi sa-l suspectezi de prea multa profunzime. Oricum l-ai eticheta, el nu se supara. Are umor si e obisnuit cu extremele. Doar e in zodia Balantei.
Toata lumea se asteapta sa fii baiatul rau din juriul „X Factor'. Cum te pozitionezi in lupta pentru gasirea factorului X? Vei fi intr-adevar neindurator?
Din pacate, multa lume confunda inca showbiz-ul cu Raiul Vocilor Bune. Eu sunt baiatul care aduce vestile proaste: de la Madonna incoace industria entertainment-ului e nedreapta. X Factor' nu face casting pentru ingeri si sfinti. X Factor' e o batalie dura pe care o castigi cu voce, carisma, dar mai ales cu munca. Sunt neindurator cu unii concurenti autosuficienti, care cred ca talentul e totul. Imparatia va fi a celor care muncesc pe rupte.
Ce asteptari ai de la aceasta emisiune si de ce crezi ca ai fost ales sa faci parte din juriu?
X Factor' are un singur scop: lansarea unui superstar. Daca nu reusim sa transformam macar un concurent intr-un idol al generatiei sale, sezonul doi poate fi compromis. De aceea, nu e niciun rasfat sa faci parte din juriul X Factor'. Daca unii au impresia ca e usor sa stai la masa si sa te joci de-a da si nu, se inseala. Au trecut prin fata noastra, in zeci de ore de auditii prin tara, peste 600 de concurenti. La fiecare dintre ei trebuia sa ne intrebam: El este Revelatia?'. Nu stiu daca m-au ales in juriu pentru ca radioul e cel care creeaza hiturile, nu stiu daca m-au ales pentru ca asta e meseria mea cea mai draga, dar stiu ca am macar o calitate ca sa stau la acea masa: implicarea. Imi pasa de formatul asta. Pentru ca X Factor' e cel mai mare pariu din cariera mea TV.
Ai acceptat din prima propunerea de a fi jurat sau ai simtit nevoia sa negociezi?
Daca n-as fi spus DA din prima, as fi fost cel putin naiv. Am stat nopti intregi in ultimii ani si m-am uitat la sezoanele X Factor' din Marea Britanie, il mancam pe paine la micul dejun… Cum ar fi fost sa spun: Multumesc pentru propunere, ma mai gandesc…? Eu nu am negociat nimic in viata mea: nici slujbe, nici functii, nici formate, nici bani. Ori plec cu tot sufletul, ori imi vad de alt drum. Spun da sau nu pe loc. Iar X Factor' e Marele Da.
In curand, vei avea emisiunea de dimineata la radio, emisiunea zilnica de la tv – Rai, da buni', plus concursul X Factor'. Pe masura ce trece timpul, simti nevoia sa muncesti din ce in ce mai mult. De ce?
M-am plans eu de munca? Radioul e sangele, Rai, da buni' e pasiunea, X Factor' e flacara.
Sotia ta a lucrat si ea in radio. De altfel, acolo v-ati cunoscut. Acesta este cel mai important moment pe care ti l-a oferit radioul sau mai sunt si altele?
In radio nu am trait decat momente frumoase. Nu tin minte sa ma fi intristat vreodata radioul. Oamenii din radio, poate… Iar cand m-au mahnit, am stiut sa o luam de la zero.
Esti gazda celui mai ascultat matinal de radio. Asta nu are cum sa nu te faca sa te simti important. Sau ma insel?
Om de radio important? E un oximoron. Omul de radio este cea mai frumoasa declinare a meseriei. Oricat succes ai avea, oricati oameni te-ar asculta, regula de baza in radio e sa ramai simplu, ca in prima zi: nu-ti imagina ca esti la microfon, ci ca vorbesti celei mai dragi persoane. Omul de presa e gazetar. Omul de televiziune e vedeta. Omul de radio e om. Si atat.
Ti s-a urcat vreodata celebritatea la cap? Ce ai facut cand te-ai trezit?
De fapt, cred ca atatea zile cat voi mai avea in industria asta va trebui sa demonstrez ca nu sunt un tip arogant. Stiu ca impotriva facies-ului meu de etern copil, sticla ma arata ingamfat. Lucrurile directe pe care le gandeste atat de multa lume si le spune ma fac sa par si mai ingamfat. Asa ca, mai degraba, imi este urcata la cap celebritatea, eu nu mi-am suit-o niciodata. Cred ca, de fapt, aroganta mea provine dintr-o timiditate nativa. Am fost si raman un copil rusinos, care se ascundea in camera lui cand ai mei aveau musafiri. Iar meseria pe care o fac e o terapie impotriva timiditatii. Si, intr-un fel, parca imi convine mai mult sa trec ca arogant decat ca un mare timid. Adevarul crud despre mine, oricum, il arat foarte rar, atunci cand mai am timp sa scriu cate un articol.