Alo?' Da!' Buna, Mihaela! Ce faci?' De unde stiai ca in acest moment tocmai am aterizat la Bucuresti?' Am simtit' – am glumit eu. Sau poate ca nu glumeam? In toti anii acestia, intalnirile mele cu Mihaela au avut cate o poveste. De pilda, povestea acestei intalniri este ca am continuat discutia astfel: Si? Cand facem o coperta?' A ras, excedata, dar incantata. E imposibil felul in care mi-o ceri!' Coperta trecuta fusese facuta de pe o zi pe alta. Coperta de acum urma sa fie facuta in aceeasi zi. Dimineata am vorbit, seara era si facuta. La coperta trecuta, am fost o echipa intreaga prezenta pe set. La aceasta, nu au fost decat ea si Marius Baragan, fotograful.
Dupa ce am vazut fotografiile, i-am multumit pentru promptitudine. Iar ea, razand, m-a intrebat care va fi urmatorul nivel. Probabil va trebui sa-mi fac singura niste poze cu un aparat pus pe trepied si dupa aia sa ti le trimit, nu?' a zambit ea. Eu, nu. De ce nu? – m-am intrebat. Mi s-a parut o idee excelenta. Pana atunci, insa… Mihaela este un om inepuizabil. Are mereu ceva de povestit, ceva de facut, ceva de schimbat. Sta scris undeva ca daca un om nu se potriveste locului, atunci locul va face orice sa-l expulzeze. In ceea ce-o priveste pe Mihaela, e vizibil ca si-a ales intotdeauna locul potrivit.
E greu sa te mai intrebe cineva ceva, pentru ca ai raspuns, practic, la orice intrebare. Ba chiar ai scos o carte in care ai raspuns si la altele care nu ti-au fost inca puse. Deci, e greu. Cu toate astea, te intreb totusi: te intorci pe ecran? De tot? Asa zice lumea..
E si mai greu sa raspunzi la… aceleasi intrebari despre… ce vei face. Serios acum, oare toata lumea isi stie pe de rost agenda pe urmatorii ani? N-are nimeni niciun dubiu?! Ca eu as avea destule… Nu ma intorc in Romania, asta stiu bine, deocamdata. Copilul meu trebuie sa aiba o stabilitate scolara si, de ce nu, si una sociala, are deja lumea lui aici. Am tot fost asaltata de proiecte si e posibil sa mai si raspund afirmativ, dar doar la cele pentru care nu trebuie sa lipsesc prea mult de langa fiul meu.
Faptul ca sotul tau are o televiziune ar putea insemna ca poti face, de-ai vrea, o emisiune oricand la el, nu? Te-a ofertat? Te tenteaza?
Nu, nu pot face ce vreau eu si nici n-as indrazni sa-i propun un proiect, nici lui si nici altei televiziuni. Am o postura privilegiata, inca mi se ofera emisiuni, nu trebuie sa stau pe capul nimanui ca sa apar la Tv. Am primit o oferta si de la Realitatea Tv si o cantaresc, ca si pe celelalte, prin prisma principalului criteriu – fiul meu si nevoia lui de mine.
Ce mai inseamna televiziunea pentru tine? Cum te uiti acum la televizor, ce-ti mai place si ce nu?
Daca ar fi ca la haine, as spune ca-s pasionata de vintage, de lucrurile mai vechi, dar de o calitate incontestabila si care nu se demodeaza niciodata. Imi place meseria asta, intotdeauna mi-a placut, dar amestecul de acum nu ma incita ca pe vremuri. Stii, e ca atunci cand te muti intr-un bloc nou, vrei sa stii putin si ce neighborhood o sa ai, care-ti sunt vecinii, respectiv colegii de breasla…
Urmărește-ne pe 
