In plus, faci si afaceri cu fostul sot. Nu e ciudat?
M: Era ciudat sa nu facem ceva pentru Ayan, chiar si dupa un divort. Incercam sa construim aceasta afacere pentru el, in primul rand, si acum suntem concentrati doar pe legatura cea mai puternica dintre noi, Ayan.
Ai spus ca nu te vei mai intoarce niciodata definitiv la Bucuresti. Totusi, intre tine si Dani oricine poate ghici o chimie extraordinara. Nu simti nevoia sa fiti mai aproape?
M: Suntem aproape mereu, in felul nostru si in termenii relatiei noastre….
Te gandesti sa devii mama pentru a doua oara?
M: Da!
Esti asa cum ai dorit sa fii la 40 de ani? Ce le spui femeilor speriate de varsta de 40 de ani?
M: Sa aiba rabdare sa ajunga acolo si vor constata singure ca nu e nimic de speriat, dimpotriva… Sunt o femeie iubita si iubesc, asa mi-am dorit sa fiu la orice varsta, nu e nimic mai presus de iubire.
Esti o femeie imprevizibila. Totusi, ne-ai putea spune la ce ne putem astepta in urmatoarea perioada in ceea ce te priveste?
M: La ce va asteptati cel mai putin, ca sa va mentin tonusul! Glumesc, nu imi fac planuri spectaculoase, dar se intampla, uneori, sa traiesc diferit de ceea ce-mi propun. Deocamdata, vin doar cu o noua carte, doua scenarii de film, poate un spectacol regizat de mine, niste contracte publicitare, cateva editii speciale de emisiuni tv, cateva proiecte umanitare si poate inca un copil.
L-ai cunoscut pe Dan Brown. Ce impresie ti-a facut?
M: Aceeasi pe care am avut-o dupa ce i-am citit cartile. Un autor extrem de inteligent si de bine ancorat in tendintele comerciale ale literaturii moderne, cu o pasiune remarcabila pentru documentare, detalii si secrete. Altfel, un barbat inca foarte indragostit de sotia lui, mai mare decat el cu 12 ani.
Dan Brown, un scriitor care ar putea trai oriunde, a preferat sa ramana in orasul Exeter, New Hamphsire, acolo unde s-a nascut. Cum ti se pare acest lucru? Crezi ca este de fapt o extravaganta?
M: Are si aceeasi masina de pe vremea cand era profesor! Si aceeasi nevasta, chiar daca, intre timp a adunat vreo 70 de milioane de dolari peste salariul de profesor. (rade) Culmea, normalitatea lui pare o extravaganta, dar asta nu ma mai mira.
Spuneai ca pregatesti acum un roman. La ce ora din zi sau din noapte ai cea mai mare inspiratie pentru scris?
M: Noaptea. M-a prins de multe ori dimineata scriind, dar cumva nu-mi mai era somn, mai ales daca scrisesem ceva ce mi se parea reusit. Mai scriu in avioane, am calatorit mult in ultimele luni.
Se poate trai din scris la Monaco?
M: Da, dar daca vinzi cartile si in alte tari, adica daca le traduci si le publici la o editura care te ajuta sa devii cunoscut si in alte tari. Asta incerc sa fac acum, pentru viitoarea mea carte. Mobilizarea sa o scriu in timp record a venit nu numai de la inspiratie, de la energia buna pe care o am de ceva vreme, dar si de la vanzarile spectaculoase pe care le-au inregistrat celelalte doua carti ale mele.
In copilarie care credeai ca va fi meseria ta?
M: Scriitor, intr-o prima etapa. Mai tarziu, credeam ca voi fi medic sau profesor. In comunism n-aveam prea multe optiuni, astea se vedeau cel mai bine in ceata aia.