„In copilarie nu am avut foarte multe jucarii, doar cateva papusi sau jucarii de plus. O parte din ele mai exista si acum la bunici in garaj. Stiu ca, de fiecare data cand faceam curatenie generala in lucrurile noastre, dadeam o parte din ele copiilor de la tara care nu aveau.
Ce ai invatat din aceasta experienta si, mai ales, ce ai invatat despre tine de cand ai grija de Dana?
Ooo, dar cate nu am invatat in tot acest an! Despre ea, despre mine, despre cei apropiati, despre dragoste, afectiune, despre mintea si viata unui copil abandonat, despre asteptarile lui, despre cat de mult si de repede asimileaza ce se intampla in jurul lor, despre cat pot fi de speriati, despre cat de repede se pot inchide in ei sau se pot deschide, despre cat de mult conteaza un strop de atentie si cat ar fi de important ca aceasta atentie sa fie constanta, despre teama lor de a fi abandonati din nou. As avea mult de povestit pentru ca am invatat foarte multe lucruri de la Dana si, in primul rand, sa ma redescopar pe mine, sa imi redescopar copilaria, sa invat sa ofer afectiune, mai ales atunci cand stii doar sa primesti, pentru ca asa ai fost obisnuit. Am invatat un nou limbaj, cel al copiilor, pentru ca, initial, vorbeam cald, dar destul de serios cu ea (ceea ce a fost gresit), am invatat sa ma joc, am redescoperit bucuria de a ma da in roata, in leagan sau de a reciti basmele si povestile copilariei. Am invatat toate aceste lucruri dupa ce clacasem initial, neintelegand de ce nu se poate deschide fata de mine, de ce nu e vorbareata, zambitoare, increzatoare… Apoi am apelat la un specialist la care mergem de doua ori pe saptamana impreuna, unde ne jucam, vorbim si ne descoperim.
Petreceti mult timp impreuna? Iti spune „mama? Cum te percepe?
Ne vedem de doua ori in timpul saptamanii, cand mergem la psiholog, in weekenduri si in vacantele ei. Locuieste la noi, are camera ei. Imi spune Malvi sau Malvina. La inceput ma percepea ca pe o autoritate. Din dorinta mea de a o invata si de a o ajuta sa recupereze cat mai multe, am exagerat oarecum cu lectiile, cu cititul, cu scrisul, cu limba engleza… aproape ca nu mai avea timp sa se joace, ceea ce a dus la o indepartare a ei si la o racire a relatiei. Insa m-am oprit la timp atunci cand mi s-a explicat ce inseamna acest lucru pentru ea si ca este important sa isi formeze o baza, sa capete incredere in ea, putin „tupeu, iar restul va veni de la sine. Acum ma percepe ca pe o persoana draga, pe care o imbratiseaza, o mangaie.
Care a fost cel mai dragut lucru pe care ti l-a spus pana acum?
A fost un gest. De obicei, cand suntem in masina ii intind mana in spate si o strang de manuta. Zilele trecute mi-a strans tare mana si a lipit-o de obrazul ei, iar apoi a pupat-o. M-am topit… pentru ca acelasi lucru il faceam si eu cand eram mica si vroiam sa-i arat mamei ca o iubesc.
VEZI GALERIA FOTO MALVINA CSERVENSCHI
Urmărește-ne pe 
