Un exemplu. Maia are o problema sa-si imagineze raiul, asa din punct de vedere practic. Ok, se duce acolo si se intalneste cu bunica ei. Dar care bunica? Ea o stie batrana. Insa si bunica are o bunica, iar acea doamna o cunoaste sub forma de copil. Daca toate trei se intalnesc in rai, cum e bunica Maiei? Batrana cum o stie Maia sau tanara, asa cum si-o aduce aminte bunica bunicii?
Vezi, asta e geniul evreiesc in actiune, pe care il iubesc din vremea cand citeamcartile lui Ilf si Petrov, inainte sa fac emisiune cu un alt profet, mai putin literar, insa cu mult mai practic, Silviu Brucan. El ia o problema simpla, la care mii de invatati nu s-au gandit niciodata (pentru ca erau prea obsedati sa ne livreze, la domiciliu, low-cost, eternitatea) si ii altoieste o dilema din care nu mai poti iesi!
Eu am iesit pana la urma, sub pretextul ca aveam treaba la serviciu. Maia s-a dus si ea la facultate, unde are studenti.
Apropos de facultate: se intampla rar ca din scoala aia sa iasa oameni asa de complicati la minte ca ea. Cei mai multi ori nu intra ori nu mai ies, ucisi de orele de actorie, tot asa cum halterofilul isi pierde prin antrenament capacitatea de a repara ceasuri. Maia a ramas cumva intreaga si sofisticata, cu amendamentul ca si sofisticarea asta, e bine sa nu te rogi sa-ti cada pe picior cand ai niste pantofi mai buni! Maia e dura pana la limita la care ne rupem, noi, inauntru. Daca ar fi fluture, ar avea aripi de carbon, cu doua rachete aer-sol mititele sub fiecare. Daca ar o fi cutie cu ciocolata, pe eticheta ar pune un avertisment cu privire la con-ti-nutul mare de uraniu radioactiv (12% in materia uscata). Daca ar fi o pereche de ochelari, nu ti i-ai mai putea da jos, pentru ca n-ai mai putea suporta lumea asa cum o stiai inainte. Iar daca ar fi femeie, ar avea trei copii, fiecare cu alt barbat si nimeni n-ar avea ce sa zica.
Si exact asa se si intampla.