Liniste in ambalaj de zgomot. Despre Laura Cosoi

Imaginati-va ca langa casa dumneavoastra ar aparea intr-o buna zi un indicator rutier: &bdquo;Pestera lui Alibaba, 500 de metri“.Laura insa parea ca nu s-a pregatit in prealabil. N-am remarcat geanta de firma, ceasul de perete aninat pe mana, relatarile despre weekendul in Alaska in compania celui mai bun prieten al varului lui Brad Pitt. In locul lor, Laura mi-a povestit despre o copilarie la Iasi, cu o curte larga si verde, cu padure si izvor la capatul ei, cu prieteni si rude si bunici si o multime de amintiri vesele. Te califica asta sa fii vedeta? In niciun caz. Lumea nu tine minte decat daca esti abuzata de un unchi senator sau daca, dupa o cadere in cap la 10 ani, ai invatat in doua zile sa canti arii de opera. Laura a trait o viata normala si-asta ma descurajeaza: ce sa scriu despre asta? Nimic. Dar mergem mai departe. Cu al doilea efect asupra mea: relaxarea. Vedeti dumneavoastra, cand iesi cu o vedeta adevarata ai tot timpul un stres: oare sunt destul de interesant pentru ea? N-o zice, dar vezi textul in ochii ei: „bai baiete, tu stii cat costa minutul cu mine? Si tu stii de cate milioane de ori e mai spiritual Poponet? Spiritual pentru mine, boule, ca n-avem toti gusturile tale de Udi Alen sau cum il cheama, da?!“ Laura nu-ti cere atata atentie. Nu te simti ca atunci cand te duci la biserica si vine episcopul si-atunci chiar trebuie sa te rogi cu tragere de inima. E confortabil sa stai la masa cu ea, exact ca pe scaunul tau din bucatarie. Stii ca va gasi o poveste, nici prea picanta, nici prea plicticoasa, la mijloc intre mancarea de spital si cea din cantina mexicana din care oamenii ies tinandu-se cu mana de burta. Si mai stii ca n-are sa-ti faca rau o zi cu ea, desi in cazul meu aveam 39 de grade temperatura si cheful de a intalni oameni la acelasi nivel cu cel al cartitei. Cu ce-am ramas din povestea asta? Ei bine, cu surpriza de a redescoperi spiritul tineretii mele. Zile si nopti la serviciu. Munca, nu din obligatie, doar de pofta. Chef de a face, nu de a te lauda cu asta. Si, dincolo de toate, o viata mai degraba traita modest. Cand am mancat cu ea, Laura inca isi aducea aminte cu bucurie de un weekend la Viena. Si se pregatea de un turneu in Mexic - unde nu mai fusese niciodata, cum probabil ca nici in America. Sta intr-un bloc din Baba Novac, cu copaci in fata si design toscan inauntru. Facut de ea. Genul romantic, dar nu pana acolo incat nu conteaza daca maine are bani de paine. Genul practic, dar nu intr-atat incat sa se duca la piata si sa se vanda cui da mai mult. E simplu, nu? Asa pare si Laura Cosoi. Si daca asta a decis laboratorul de imagine sau chiar asa e ea de-adevaratelea, nu vom sti niciodata. De-aia ne si place show-biz-ul, nu? Pentru ca e minciuna dulce care te face sa nu-ti fie dor niciodata de realitate... Fotograf Sebastian Enache, Fotografiile au fost realizate la Mex Cafe. Multumim pentru sprijin. Imaginati-va ca langa casa dumneavoastra ar aparea intr-o buna zi un indicator rutier: „Pestera lui Alibaba, 500 de metri“. Inchipuiti-va apoi ca ati tine drumul si v-ati pomeni la doua blocuri mai departe, in fata unei intrari spectaculoase, cu marmura alba si bare de inox, cu case de bilete si titicare pline cu turisti obositi. Surpriza ar fi si mai mare cand doamna de la casierie v-ar spune ca pestera e aici de zece ani si ca puteati s-o vizitati oricand, daca ati fi consultat macar un ghid turistic al orasului. Incredibil! Cam asta e starea mea dupa intalnirea cu Laura Cosoi. Pe care am vazut-o prima oara, daca va vine sa credeti, chiar la pranzul pentru VIVA! Am aflat apoi de la ea c-a jucat in „La Bloc“, ca danseaza pentru tine, ca e in Pro Tv de dinainte sa plec eu... ceea ce s-a intamplat cu putin timp inainte de disparitia dinozaurilor... ma rog, o multime de intamplari care au facut viata ei din ultimii 8 ani si pe langa care viata mea a trecut, netulburata. Chestie care ne duce la o intrebare grava: nu cumva autorul nu mai e calificat sa scrie despre starurile cu care iese la cina? Nu cumva autorul a pierdut complet legatura cu realitatea, din moment ce o emisiune de acum 5 ani ii pare o idee noua si indrazneata? Si apropo, chestia asta cu dansul pentru cauze nobile mi se pare c-o sa mearga la public, dumneavoastra nu? Nu e in nici un fel important. Pentru ca aici nu judecam oamenii in contextul operei lor, ca in Istoria Literaturii a lui Manolescu. Nu, aici ii judecam fara nici un fel de context, la o masa, o salata si-un pic de apa minerala. Nu ne uitam ce-a facut fiecare si cat de celebru e. Nici n-ar folosi la ceva intrucat in lumea celebritatilor de azi nu mai exista nici o legatura intre fapte si notorietate, intre o minima pricepere la ceva si capacitatea de a te agata, ca pisica, de pagina intai din tabloid, in fiecare zi! Cu alte cuvinte, stii doar ca omul e faimos, n-ai nici o idee de ce! Cateodata, nici el, saracul! Nu ne intereseaza nici detaliile de avere si pozitie. Nu vrem sa stim nici ce masina are vedeta (Laura conduce un Citro«n negru din reclama aia cu mult spatiu intr-un ambalaj mic) sau ce iubit o asteapta acasa (cateodata nu mai mult de doua ore, dupa care pleaca in club cu alta, c-asa e in lumea celebritatilor! Bine, de fapt, am glumit, pe Laura o asteapta Smiley oricat!). Sincer, aici scriem doar despre efectele celebritatii in viu asupra publicului consumator format din una bucata barbat. Ca sa stiti la ce sa va asteptati. Primul efect: uimirea. Laura nu pare celebra. La intalnire a venit imbracata cu blugi, bluza bej cu danteluta (am aflat mai tarziu ca are in baie prosoape cu dantela, asta ne spune ceva, dar nu stiu exact ce!) si nici un fel de accesoriu de care sa-mi amintesc. Asta a fost o schimbare majora fata de vedetele de pana acum care, atunci cand nu s-au dus pana la Milano inainte de shootingul pentru VIVA!, au fost macar pana la Bacau, pentru un usor Botox si-apoi la Bamboo, pentru deprinderea de la sursa a tehnicilor de imbrobodire a barbatilor (Psihologul Dr. Fratelli va recomanda: cat mai multe complimente! Barbatii, spre deosebire de femei, chiar le cred.).