Lana Del Rey - o cantareata indie plina de mister | Articole revista | Viva.ro

Nimeni nu poate spune cu certitudine daca biografia sa oficiala este reala sau nu si daca transformarea fizica prin care a trecut este o strategie de marketing ori, pur si simplu, un proces prin care trecem toti si care se cheama maturizare. Singurul adevar recunoscut de toata lumea este ca Lana Del Rey e numele momentului.Dupa ce internautii au ajutat-o sa devina unul dintre cele mai mari succese virale, cei care au sustinut-o s-au intors impotriva ei, iar cei care au iubit-o au ajuns sa o urasca, pentru ca s-au simtit pacaliti. A fost acuzata ca piesa “Video Games“, cu care a debutat pe locul 1 in topul Billboard si a stationat in fruntea clasamentului timp de trei saptamani, este un plagiat dupa o melodie lansata in 1991 de o cantareata din Grecia, Eleni Vitali. Au aparut apoi teorii care ii pun la indoiala autenticitatea. Contestatarii sustin ca imaginea sa este prefabricata, ca managerii abili au orchestrat debutul timid pe internet, ca i-au injectat colagen in buze si au transformat-o intr-un produs care sa intruneasca cerintele cumparatorilor contemporani. Aceasta fata inocenta si sexy care te duce cu gandul la Lauren Bacall intruchipeaza idealul feminin al barbatilor americani: femeia anilor ’50, care nu se ferea sa poarte rochii lungi si inflorate, sa se dea cu ruj de o culoare tipatoare si sa isi astepte barbatul acasa, cu masa pregatita. Si exact aceasta imagine este scanteia care a aprins flacara scandalului. Nimeni nu ii contesta calitatile muzicale, ci doar veridicitatea. Din pacate pentru Lana Del Rey, autenticitatea este una dintre trasaturile de baza ale muzicii indie, iar ea s-a pozitionat de la inceput ca produs independent. Unii spun ca povestea anilor dificili petrecuti in New York este o inventie si ca nu a dus niciodata lipsa de bani, tatal sau fiind un investitor care a facut milioane de dolari in online. La toate aceste acuzatii, cantareata raspunde cu o urma de tristete: “De fapt, nu fac nimic neobisnuit. Nici macar nu ma imbrac ciudat. Ani de zile am aratat muzica mea caselor de discuri si tuturor li s-a parut stranie. Au spus ca imaginile pe care eu le creez sunt aproape psihotice. Apoi, intr-o zi, oamenii nu s-au mai gandit ca e neobisnuita, ci ca de fapt e prea aproape de perfectiune. Stiti ce s-a schimbat? Muzica mea a fost difuzata la radio“. In incercarea de a se apara, a atins coarda sensibila a celor care ii pun la indoiala valoarea si care cred ca a deveni comercial e un sacrilegiu. Este de discutat daca biografia ei oficiala e adevarata si daca ea e exceptia care a reusit sa iasa din spatiile intunecate ale underground-ului si sa cucereasca lumea pop prin sinceritate, fara ajutorul nimanui. Am ascultat insa zile la rand albumul ei de debut, “Born To Die“, l-am dat pe “repeat“ obsesiv, fara sa ma satur de el, si am ajuns sa cred ca nici nu mai conteaza daca la mijloc e marketing sau nu. E pur si simplu bun. Raluca Tamas | Foto: Universal Music, Northfoto Ascult muzica indie de pe vremea cand Centrul Vechi al Bucurestiului insemna doar doua cluburi bine afumate, cu o clientela care refuza sa asculte muzica promovata de radiouri, in schimb cunostea mai toate trupele independente. De atunci, am fost la o multime de concerte cu muzicieni si trupe de care nu a auzit aproape nimeni si care abia reuseau sa adune douazeci - treizeci de oameni, asta daca ii includ si pe prietenii sau rudele celor de pe scena. Mi-au placut mereu oamenii care canta doar din placere, nu pentru ca vad in muzica o sursa de imbogatire si de faima. Acei oameni care lucreaza de la 9 la 18.00, isi cheltuiesc o mare parte din salariu pe instrumente muzicale, iar dupa serviciu se strang la o sala de repetitii, unde exerseaza si exploreaza sunete necomerciale. Si m-am gandit ca, atunci cand un astfel de muzician o sa devina vedeta internationala, lumea se va intoarce cu susul in jos. Acum cateva luni insa, cineva a facut-o. Numele ei e Lana Del Rey si, la scurt timp dupa aparitia oficiala in showbiz, a reusit imposibilul. A aparut pe coperta revistelor Vogue, Billboard si Q, a castigat premiul Next Big Thing la Q Awards si a fost desemnata International Breakthrough Act la BRIT Awards. Nascuta in Lake Placid, Lana si-a indeplinit la 18 ani dorinta de a ajunge in New York, orasul in care toate visele par realizabile. Pe vremea aceea era cunoscuta cu numele din buletin, Elizabeth Grant, canta prin baruri obscure din Brooklyn la seri in care oricine isi dorea putea urca pe scena pentru a se afirma, isi scria singura piesele, traia intr-un parc de rulote si era o blonda americana tipica. Timp de cinci ani a castigat bani de unde a putut, a fost bona si a lucrat la un centru de reabilitare pentru dependentii de droguri si alcool. {i-a urmat insa visul, a batut la usile caselor de discuri si, dupa ce mai toate i-au fost inchise in nas, a reusit sa obtina un contract cu o firma mai mica. Apoi s-a rebranduit si a devenit, din Lizzy Grant, Lana Del Rey. “Voiam un nume care sa se potriveasca muzicii mele. Pe vremea aceea mergeam mult in Miami cu prietenii mei din Cuba si vorbeam mult in spaniola. Mi s-a parut ca Lana Del Rey te duce cu gandul la stralucirea de la malul marii“, povesteste artista. Dupa nume, a urmat o noua transformare, de data aceasta fizica. Lana a devenit o satena focoasa cu buze sexy, iesita parca dintr-un episod din “Mad Men“, s-a autointitulat “gangsta Nancy Sinatra“ si s-a descris drept “o Lolita ratacita prin cartier“. Cu imaginea bine slefuita, cantareata de indie influentata de arta lui David Lynch si de muzica filmelor alb-negru din anii ’50 a decis ca e momentul sa iasa in lume si a postat pe Youtube balada “Video Games“, insotita de un videoclip cu imagini vintage realizat de ea insasi acasa, pe laptop. A fost de ajuns pentru ca blogurile si site-urile dedicate muzicii indie avide dupa muzica noua si necomerciala sa o observe si sa o preaslaveasca. Ajunsa si pe paginile Pitchfork, biblia ascultatorilor de indie, Lana Del Rey a devenit una dintre favoritele fanilor genului.