Nimeni nu poate spune cu certitudine daca biografia sa oficiala este reala sau nu si daca transformarea fizica prin care a trecut este o strategie de marketing ori, pur si simplu, un proces prin care trecem toti si care se cheama maturizare. Singurul adevar recunoscut de toata lumea este ca Lana Del Rey e numele momentului.
Dupa ce internautii au ajutat-o sa devina unul dintre cele mai mari succese virale, cei care au sustinut-o s-au intors impotriva ei, iar cei care au iubit-o au ajuns sa o urasca, pentru ca s-au simtit pacaliti. A fost acuzata ca piesa Video Games, cu care a debutat pe locul 1 in topul Billboard si a stationat in fruntea clasamentului timp de trei saptamani, este un plagiat dupa o melodie lansata in 1991 de o cantareata din Grecia, Eleni Vitali. Au aparut apoi teorii care ii pun la indoiala autenticitatea. Contestatarii sustin ca imaginea sa este prefabricata, ca managerii abili au orchestrat debutul timid pe internet, ca i-au injectat colagen in buze si au transformat-o intr-un produs care sa intruneasca cerintele cumparatorilor contemporani.
Aceasta fata inocenta si sexy care te duce cu gandul la Lauren Bacall intruchipeaza idealul feminin al barbatilor americani: femeia anilor 50, care nu se ferea sa poarte rochii lungi si inflorate, sa se dea cu ruj de o culoare tipatoare si sa isi astepte barbatul acasa, cu masa pregatita. Si exact aceasta imagine este scanteia care a aprins flacara scandalului. Nimeni nu ii contesta calitatile muzicale, ci doar veridicitatea. Din pacate pentru Lana Del Rey, autenticitatea este una dintre trasaturile de baza ale muzicii indie, iar ea s-a pozitionat de la inceput ca produs independent. Unii spun ca povestea anilor dificili petrecuti in New York este o inventie si ca nu a dus niciodata lipsa de bani, tatal sau fiind un investitor care a facut milioane de dolari in online.
La toate aceste acuzatii, cantareata raspunde cu o urma de tristete: De fapt, nu fac nimic neobisnuit. Nici macar nu ma imbrac ciudat. Ani de zile am aratat muzica mea caselor de discuri si tuturor li s-a parut stranie. Au spus ca imaginile pe care eu le creez sunt aproape psihotice. Apoi, intr-o zi, oamenii nu s-au mai gandit ca e neobisnuita, ci ca de fapt e prea aproape de perfectiune. Stiti ce s-a schimbat? Muzica mea a fost difuzata la radio. In incercarea de a se apara, a atins coarda sensibila a celor care ii pun la indoiala valoarea si care cred ca a deveni comercial e un sacrilegiu.
Este de discutat daca biografia ei oficiala e adevarata si daca ea e exceptia care a reusit sa iasa din spatiile intunecate ale underground-ului si sa cucereasca lumea pop prin sinceritate, fara ajutorul nimanui. Am ascultat insa zile la rand albumul ei de debut, Born To Die, l-am dat pe repeat obsesiv, fara sa ma satur de el, si am ajuns sa cred ca nici nu mai conteaza daca la mijloc e marketing sau nu. E pur si simplu bun.
Raluca Tamas | Foto: Universal Music, Northfoto