Aproape fiecare rol jucat de el din 1990 incoace a fost premiat sau nominalizat la cel putin un festival. In 2008 a primit Oscarul pentru „No Country for Old Men“, in 2010 a luat premiul de interpretare la Cannes, cu „Biutiful”, iar anul acesta e pe cale sa dea lovitura cu noul „James Bond”. Printre picaturi, traieste alaturi de Pénelope Cruz o poveste de dragoste ajunsa la apogeu odata cu nasterea baietelului lor, Leo.
Oricat de veridic isi joaca rolurile de criminal dezaxat, tata despotic sau iubit orbit de gelozie, Javier Bardem (42) nu te poate convinge sa-l detesti pana la capat. Aproape de nerecunoscut in unele ipostaze, stii ca, atunci cand termina de ucis oameni nevinovati, de terorizat copii sau de sechestrat femei pe marele ecran, ibericul va reveni de fiecare data la carisma aceea cat casa de mare, dupa care suspina mai toata suflarea feminina din cele patru colturi ale lumii.
Departe de standardele dulcege impuse la Hollywood, Javier are o personalitate prea complexa pentru a fi sintetizata in cateva linii. In timp ce admiratoarele ofteaza de pe margine la vederea fotografiilor cu el si Pénelope relaxandu-se pe plaje exotice sau stralucind la vreo premiera, intrebandu-se care dintre cei doi actori este mai norocos, un barbat i-a facut cel mai exact portret.
Din punct de vedere fizic, Javier emana un magnetism teribil. Pe de o parte, pare inzestrat cu forta primitiva a minotaurului, cu puterea taurului care se izbeste de un om, toate pe un chip cu trasaturi tipic mediteraneene, care ar putea foarte bine sa fie al unui imparat de pe monedele romane. Dar are si sensibilitatea unui poet, un bagaj emotional interior plin de subtilitati, fapt ce l-a recomandat pentru acest rol’, spune Alejandro Gonz¡lez I±¡rritu, regizorul care l-a transformat in Uxbal, personajul principal din Biutiful’.
ACTORIA, CA MOSTENIRE GENETICA
Pragmatic pana la Dumnezeu si-napoi (e doar o figura de stil – actorul s-a declarat ateu convins), Javier a tinut piept o buna bucata de vreme ispitei de-a continua cariera regizorala si actoriceasca a familie sale. In Spania natala, mama sa, Pilar, e o actrita cunoscuta si iubita, la fel bunicul, unchiul, sora si fratele sau.
Singurul care n-a avut niciodata legatura cu cinematografia a fost tatal actorului, un afacerist care activa in domeniul mediului. Ca o ironie, chiar tatal sau l-a facut sa-si descopere, pentru prima oara, talentul latent. Avea patru ani si se plimbau impreuna prin-tr-un parc. Actorul isi aminteste cum tatal i-a cumparat o palarie safari si un cutitas din plastic. Micutul Javier si-a imaginat pe loc o scena desprinsa parca dintr-un film de aventuri.
Mi-am inchipuit ca sunt in jungla sau intr-un desert, in cautarea unei comori. Ma jucam in nisip in momentul in care am devenit constient de ce faceam. Incercam sa ma privesc obiectiv si sa-mi dau seama daca interpretez rolul convingator. Cred ca acela a fost momentul in care am devenit actor.’