Javier Bardem - cel mai bun dintre cei rai | Articole revista | Viva.ro

Aproape fiecare rol jucat de el din 1990 incoace a fost premiat sau nominalizat la cel putin un festival. In 2008 a primit Oscarul pentru &bdquo;No Country for Old Men“, in 2010 a luat premiul de interpretare la Cannes, cu &bdquo;Biutiful”, iar anul acesta e pe cale sa dea lovitura cu noul &bdquo;James Bond”. Printre picaturi, traieste alaturi de Pénelope Cruz o poveste de dragoste ajunsa la apogeu odata cu nasterea baietelului lor, Leo.Oricat de veridic isi joaca rolurile de criminal dezaxat, tata despotic sau iubit orbit de gelozie, Javier Bardem (42) nu te poate convinge sa-l detesti pana la capat. Aproape de nerecunoscut in unele ipostaze, stii ca, atunci cand termina de ucis oameni nevinovati, de terorizat copii sau de sechestrat femei pe marele ecran, ibericul va reveni de fiecare data la carisma aceea cat casa de mare, dupa care suspina mai toata suflarea feminina din cele patru colturi ale lumii. Departe de standardele dulcege impuse la Hollywood, Javier are o personalitate prea complexa pentru a fi sintetizata in cateva linii. In timp ce admiratoarele ofteaza de pe margine la vederea fotografiilor cu el si Pénelope relaxandu-se pe plaje exotice sau stralucind la vreo premiera, intrebandu-se care dintre cei doi actori este mai norocos, un barbat i-a facut cel mai exact portret. “Din punct de vedere fizic, Javier emana un magnetism teribil. Pe de o parte, pare inzestrat cu forta primitiva a minotaurului, cu puterea taurului care se izbeste de un om, toate pe un chip cu trasaturi tipic mediteraneene, care ar putea foarte bine sa fie al unui imparat de pe monedele romane. Dar are si sensibilitatea unui poet, un bagaj emotional interior plin de subtilitati, fapt ce l-a recomandat pentru acest rol”, spune Alejandro Gonz¡lez I±¡rritu, regizorul care l-a transformat in Uxbal, personajul principal din “Biutiful”. ACTORIA, CA MOSTENIRE GENETICA Pragmatic pana la Dumnezeu si-napoi (e doar o figura de stil – actorul s-a declarat ateu convins), Javier a tinut piept o buna bucata de vreme ispitei de-a continua cariera regizorala si actoriceasca a familie sale. In Spania natala, mama sa, Pilar, e o actrita cunoscuta si iubita, la fel bunicul, unchiul, sora si fratele sau. Singurul care n-a avut niciodata legatura cu cinematografia a fost tatal actorului, un afacerist care activa in domeniul mediului. Ca o ironie, chiar tatal sau l-a facut sa-si descopere, pentru prima oara, talentul latent. Avea patru ani si se plimbau impreuna prin-tr-un parc. Actorul isi aminteste cum tatal i-a cumparat o palarie safari si un cutitas din plastic. Micutul Javier si-a imaginat pe loc o scena desprinsa parca dintr-un film de aventuri. “Mi-am inchipuit ca sunt in jungla sau intr-un desert, in cautarea unei comori. Ma jucam in nisip in momentul in care am devenit constient de ce faceam. Incercam sa ma privesc obiectiv si sa-mi dau seama daca interpretez rolul convingator. Cred ca acela a fost momentul in care am devenit actor.” Aveau sa treaca insa multi ani pana ce spaniolul cu privire electrizanta sa-si accepte destinul. In copilarie, fratele sau, Carlos, l-a introdus in lumea rugby-ului, pe care l-a jucat la nivel de performanta pana la 18 ani, cand a suferit un accident in urma caruia s-a ales cu cateva oase rupte si revelatia unei noi pasiuni: pictura. Ca sa-si poata plati studiile, accepta sa joace mici partituri in filme. Acesta a fost momentul in care si-a schimbat numele de familie din Encinas, mult prea intalnit in Spania, in Bardem, numele de domnisoara al mamei. Insa la scoala de arte se petrecea ceva ciudat: studentul, talentat de altfel, nu desena altceva in afara de portrete. Totul se limita la redarea emotiilor umane, nici vorba de vreun peisaj sau alt obiect abstract. Intr-un final, nu i-a fost greu sa inteleaga incotro batea adevarata sa inclinatie. LATINO LOVER? IN NICIUN CAZ! Pentru fiecare rol pe care-l interpreteaza petrece cate trei luni de studiu efectiv, cu scenariul in mana (dupa ce-si incheie analiza de teren), la scoala unui profesor de actorie care il instruieste de 20 de ani incoace. “Nu poate doar sa-ti placa ceea ce faci, trebuie sa muncesti din greu pentru a patrunde esenta lucrurilor”, spune actorul. Nu e mai putin adevarat ca a depasit granitele faimei nationale dandu-i viata unui personaj latin – autorul cubanez Reinaldo Arenas, in pelicula “Before Night Fall”, regizata de americanul Julian Schnabel, unde a impartit ecranul cu Johnny Depp. Cel dintai film turnat in engleza i-a adus o prima nominalizare la Oscar (o premiera pentru un actor spaniol; de altfel, el si Pénelope Cruz raman singurii actori spanioli cu un Oscar in palmares). In 2004, actorul se intoarce la limba materna, intr-un rol magistral. La vremea cand a rulat “Marea dinlauntru”, la pupitrul caruia s-a aflat un alt regizor-fenomen, Alejandro Amen¡bar, nu stiam cine e Javier Bardem. Atunci am fost convinsa ca actorul care il interpreteaza pe Ram³n Sampedro – un fost mecanic de nave ajuns tetraplegic in urma unui accident stupid – este trecut de mult de prima tinerete. De-abia peste ani am realizat ca personajul chel, fara urma de sex-appeal, dar cu o lume interioara de invidiat, era nimeni altul decat magicul Bardem. Capacitatea cameleonica de-a se transforma, culmea, fara sa faca apel la artificii dramatice (nu a slabit si nu s-a ingrasat niciodata pentru un rol, nu a folosit nas fals sau proteza dentara ci, cel mult, o peruca), i-a adus, in 2008, Oscarul pentru rolul principal din “No Country for Old Men”. A fost singurul actor de nationalitate straina din distributia aleasa de fratii Coen. “Nu prea ma simteam in largul meu, nu aveam cu cine sa vorbesc, desi fratii Coen s-au purtat frumos cu mine. Cu toate astea, ma intrebam: «ce mama naibii caut eu aici?». Ma simteam strain de tot si de toate, si tocmai asta m-a apropiat de personajul meu. Nici pana in ziua de azi nu stiu daca eu i-am transmis starea aceea lui Chigurh, sau Chigurh mi-a transmis-o mie.” Nici nu mai conteaza: rezultatul a intrat deja in istoria cinematografiei. Din pacate (sau din fericire), politica nescrisa a tuturor festivalurilor din lume nu permite onorarea aceluiasi actor cu acelasi premiu, intr-o perioada scurta de timp. Altfel, sunt gata sa pun ramasag ca, in locul unei simple nominalizari, Bardem ar fi castigat, pentru a doua oara, ravnita statueta cu rolul din “Biutiful”. Aici, spaniolul intra in pielea lui Uxbal, un tata care sfideaza legea pentru a le putea asigura viitorul copiilor sai, in momentul in care afla ca nu mai are mult de trait. DRAGOSTE CU REPETITIE In 1992, cooptat de regizorul Bigas Luna in tragicomedia “Jam³n, Jam³n”, o intalneste pentru prima oara pe Pénelope Cruz, pe-atunci in varsta de doar 19 ani si novice intr-ale cinematografiei. Povestea de pe ecran se termina prost (personajul lui Javier este ucis de un rival intr-un duel rocambolesc), si la fel se incheie si scurta idila consumata in viata reala intre cei doi actori. O mana nevazuta ii aduce din nou impreuna in 1997, in thriller-ul “Sange fierbinte”, regizat de celebrul Pedro Almod³var. Amandoi sunt nominalizati in Spania (el castiga), dar la finalul filmului cei doi continua sa-si vada separat de drum. Dupa 11 ani, destinul ii indreapta unul catre altul pentru a treia oara. In “Vicky Cristina Barcelona”, Woody Allen are ideea colosala de a broda o poveste de dragoste pasionala intre personajele interpretate de Javier si Pénelope, doi artisti plastici cu idei diametral opuse atat in pictura, cat si in dragoste. In urma filmului, Javier se alege cu o iubita de Oscar: actrita primeste premiul Academiei pentru cel mai bun rol secundar. Au urmat trei ani de discretie totala in jurul vietii lor private. In iulie 2010, transpira totusi zvonul ca s-au casatorit in Bahamas, in cadrul unei ceremonii secrete. N-a mai mirat pe nimeni anuntul din septembrie 2010: Pénelope era insarcinata in patru luni. Unii spun ca cererea in casatorie ar mai fi asteptat daca religia miresei, catolica ferventa, nu i-ar fi interzis sa aiba copii in afara mariajului. Cert e ca Javier si Pénelope sunt facuti unul pentru altul. E suficient sa cauti pe internet scena de la Cannes din 2010 in care actorul ii multumeste sotiei sale, in limba spaniola, in timp ce ea ii trimitea saruturi in aer: “Impart aceasta bucurie cu prietena, partenera si iubita mea, Pénelope. Iti datorez atat de multe si te iubesc enorm”. Ingrid Alexandru Foto: Hepta, Guliver