Aveau sa treaca insa multi ani pana ce spaniolul cu privire electrizanta sa-si accepte destinul. In copilarie, fratele sau, Carlos, l-a introdus in lumea rugby-ului, pe care l-a jucat la nivel de performanta pana la 18 ani, cand a suferit un accident in urma caruia s-a ales cu cateva oase rupte si revelatia unei noi pasiuni: pictura. Ca sa-si poata plati studiile, accepta sa joace mici partituri in filme.
Acesta a fost momentul in care si-a schimbat numele de familie din Encinas, mult prea intalnit in Spania, in Bardem, numele de domnisoara al mamei. Insa la scoala de arte se petrecea ceva ciudat: studentul, talentat de altfel, nu desena altceva in afara de portrete. Totul se limita la redarea emotiilor umane, nici vorba de vreun peisaj sau alt obiect abstract. Intr-un final, nu i-a fost greu sa inteleaga incotro batea adevarata sa inclinatie.
LATINO LOVER? IN NICIUN CAZ!
Pentru fiecare rol pe care-l interpreteaza petrece cate trei luni de studiu efectiv, cu scenariul in mana (dupa ce-si incheie analiza de teren), la scoala unui profesor de actorie care il instruieste de 20 de ani incoace. Nu poate doar sa-ti placa ceea ce faci, trebuie sa muncesti din greu pentru a patrunde esenta lucrurilor', spune actorul.
Nu e mai putin adevarat ca a depasit granitele faimei nationale dandu-i viata unui personaj latin – autorul cubanez Reinaldo Arenas, in pelicula Before Night Fall', regizata de americanul Julian Schnabel, unde a impartit ecranul cu Johnny Depp. Cel dintai film turnat in engleza i-a adus o prima nominalizare la Oscar (o premiera pentru un actor spaniol; de altfel, el si Pénelope Cruz raman singurii actori spanioli cu un Oscar in palmares). In 2004, actorul se intoarce la limba materna, intr-un rol magistral. La vremea cand a rulat Marea dinlauntru', la pupitrul caruia s-a aflat un alt regizor-fenomen, Alejandro Amen¡bar, nu stiam cine e Javier Bardem.
Atunci am fost convinsa ca actorul care il interpreteaza pe Ram³n Sampedro – un fost mecanic de nave ajuns tetraplegic in urma unui accident stupid – este trecut de mult de prima tinerete. De-abia peste ani am realizat ca personajul chel, fara urma de sex-appeal, dar cu o lume interioara de invidiat, era nimeni altul decat magicul Bardem.
Capacitatea cameleonica de-a se transforma, culmea, fara sa faca apel la artificii dramatice (nu a slabit si nu s-a ingrasat niciodata pentru un rol, nu a folosit nas fals sau proteza dentara ci, cel mult, o peruca), i-a adus, in 2008, Oscarul pentru rolul principal din No Country for Old Men'. A fost singurul actor de nationalitate straina din distributia aleasa de fratii Coen.
Nu prea ma simteam in largul meu, nu aveam cu cine sa vorbesc, desi fratii Coen s-au purtat frumos cu mine. Cu toate astea, ma intrebam: «ce mama naibii caut eu aici?». Ma simteam strain de tot si de toate, si tocmai asta m-a apropiat de personajul meu. Nici pana in ziua de azi nu stiu daca eu i-am transmis starea aceea lui Chigurh, sau Chigurh mi-a transmis-o mie.' Nici nu mai conteaza: rezultatul a intrat deja in istoria cinematografiei.