Care este lucrul cel mai de pret pe care l-ai invatat ca sotie? Dar ca mama?
Ca sotie, trecerea anilor m-a facut mai inteleapta si am in–vatat ca nu tot ce zboara se mananca. Ca mama, au fost tot felul de experiente pe care le-am trait alaturi de Mark odata cu transformarile prin care a trecut el ca individ. Cea mai mare si mai recenta bucurie a fost cand a reusit la colegiul din Elvetia. A avut un rezultat excelent la o scoala unde nici nu se pune problema vreunei suspiciuni ca e copilul cuiva si ca ar beneficia de bunavointa examinatorilor. M-am bucurat cand am realizat ca tot ce am investit in el si tot ce am sadit in el, chiar daca nu se vedea pe moment, s-a vazut cand a trebuit. Si asta e cea mai mare multumire. Practic, intr-o singura zi, Mark a facut trecerea de la copil la adolescent.
Care postura crezi ca e mai dificila: mama, primar sau creator de moda?
Toate sunt grele, nu poti sa le faci pe toate bine, depinde care sunt prioritatile. Daca copilul meu ar fi mic, nu as putea candida pentru Primarie. Dar momentan sunt multumita: am 42 de ani, un copil de 14 si o cariera care a ajuns pe primele locuri in Romania si urmeaza si alti pasi, in strainatate. Cred ca nu m-am hazardat cand am decis sa fac ceva si pentru orasul care mi-a oferit atatea!
Nu ai avut niciodata regretul ca ai renuntat la profesia de medic?
Felul cum mi-am organizat viata s-a dovedit a fi o alegere inte-eapta. Nu am de ce sa ma intorc din drumul pe care am pornit si unde, zic eu, am reusit. Dar sunt momente cand, discutand cu fosti colegi medici, am nostalgia faptului ca, daca as fi practicat in continuare medicina as fi putut sa duc la capat lucruri importante. Am ramas insa cu ceva ce ma bucura: am o gandire logica si in medicina si sunt inca consultata de prieteni referitor la corelatia dintre simptomatologie, diagnostic si tratament. Profesorii mei spun ca as fi fost un medic foarte bun, eu spun ca m-as fi consumat foarte repede pentru ca ma incarcam cu toate problemele pacientilor mei. Acesta a fost punctul meu slab in medicina. Preluam atat de mult din suferinta bolnavilor, ca efectiv ma stingeam. Dupa un an la sectia de chirurgie plastica si reparatorie, ma topeam va-zand cu ochii.
 |
Ce sfat dai cuiva care vrea sa inceapa un business?
Sa aiba curaj sa-si asume riscuri controlate.
Ce inseamna controlate?
As spune ca riscul maxim poate merge pana la 70 %.
Care este greseala cea mai mare pe care ai facut-o in afaceri?
Fiind o persoana pozitiva, am crezut in oameni si nu mi-am imaginat ca cineva o sa ma pacaleasca. Am avut surpriza ca peste un numar de ani, persoanele in care am avut eu incredere sa nu aiba nicio legatura cu ceea ce mi-am imaginat eu despre ele.
Daca ai lua-o de la capat ce ai schimba?
Nimic. Nici macar arestarea din ‘93.
Te implici si in actiuni caritabile…
De mult timp, dar nu le-am comunicat. Probabil ca acum, odata ce voi merge in competitia pentru primaria Iasiului, le voi comunica. Tocmai am incheiat proiectul „Promisiune pentru viitor pentru integrarea in societate a copiilor infectati cu SIDA, alaturi de compania farmaceutica Abbott, si mai am doua proiecte in derulare: unul pentru un orfelinat si unul pentru un sanatoriu de batrani din Iasi.
Cum arata anul 2007 in cifre, la capitolul business?
3 fabrici, cifra de afaceri 12 milioane de euro, o echipa veche, cu care colaborez de mult timp si care este ca o familie si careia i-am adaugat o asistenta care valoreaza jumatate cat mine, Marilisa Toma.
Cum reusesti sa ramai asa de calma?
Am ajuns la concluzia ca altfel nu se poate.
Luana Pesa, Fotografii Sebastian Enache
Urmărește-ne pe 
