Irina Pacurariu - Colectionara de povesti | Articole revista | Viva.ro

Meseria a ajutat-o sa evadeze in multe spatii neumblate si sa descopere povesti neistorisite pana acum. Cand nu strabate lumea in cautarea unor profesori sau studenti romani care au cariere de succes la universitati din strainatate, Irina Pacurariu se retrage alaturi de sotul si de fetitele sale intr-o zona verde, aproape neatinsa de mana omului. Sotul tau, Ticu, pleaca des in expeditii la care unii oameni nici nu viseaza. Te-a surprins vreodata un plan sau un proiect al lui? Mi s-a parut neobisnuit cand a vrut sa traverseze o mare de gheata, lucru pe care l-a facut acum doi ani, in Groenlanda. Nu parea ca vrea sa cucereasca lumile si pe orizontala, in general a facut-o numai pe verticala. Faptul ca si-a propus sa traverseze cea mai mare insula de gheata din lume mi s-a parut iesit din comun. Ai vrut vreodata sa pleci cu el intr-o expeditie? Am si fost, in 1998, cand eram mica si nu stiam ce fac (rade). Am plecat cu el in Nepal, unde am facut un documentar despre serpasi, oamenii care traiesc la aproape 6.000 de metri si care ii fac eroi pe alpinisti, ii ghideaza sau le cara echipamentul. Sunt cei mai luminosi, mai im-pacati si mai veseli oameni pe care i-am cunoscut, desi traiesc intr-un loc definit de multe ori ca “zona mortii“, in care aerul are cu 10% mai putin oxigen decat in mod normal. Ai cunoscut sistemul de invatamant din strainatate, prin intermediul emisiunii “Romania desteapta“. Ai vrea ca fetitele tale sa studieze in alta tara? Am luat-o pe cea mica la Cambridge cu mine. Cand ne-am intors acasa a luat prima nota mai mica din viata ei, asa ca taica-su mi-a spus ca ar trebui sa o las acasa, sa isi vada de scoala. A fost primul ei soc si a suferit enorm, iar toata lumea m-a acuzat pe mine. Sfatuiesc pe oricine sa isi trimita copiii la acea scoala care le arata drumul adevarat in viata. Nu trebuie sa fie neaparat afara. {coala ideala in- seamna profesorii potriviti. Cum se inteleg fetitele tale? Stiu ca intre ele e o diferenta de 7 ani. Supravietuiesc. La inceput a fost mai greu, dar acum s-au obisnuit cu faptul ca viata se imparte la patru. Initial, cea mare si-a dorit foarte mult o sora, dar a trebuit sa invete sa accepte ca universul ei trebuie impartit cu altcineva. Iar cea mica a fost geloasa din prima secunda a vietii ei, pentru ca nu intelegea de ce nu ii are pe mama si pe tata numai pentru ea. Una este Leu, iar cealalta Berbec, deci au foarte mult foc in ele, amandoua. Cea mare e matura si usor introvertita, iar cea mica vrea sa domine si sa cucereasca totul. Cand a venit vremea sa mergi la facultate, ti-ai propus vreodata sa incerci sa pleci la o universitate din strainatate? Glumesti! (rade) Eu am facut o alegere proasta si cu liceul. M-am dus la un anumit liceu din Iasi doar pentru ca era foarte nou. Mi s-a parut interesant sa nu merg la un liceu de prestigiu, ci la unul despre care nu stia nimeni nimic. Si am gresit, cred ca m-am remarcat acolo doar pentru ca eram singura eleva care participa la Olimpiada de Limba Romana. Era un liceu de informatica, dar din materia asta nu am inteles nimic, decat ca un calculator poate fi mult mai mare decat mine. Pe-atunci, calculatoarele erau cat o incapere. Erau celebrele Felix 256. La facultate am facut din nou o alegere proasta, desi vroiam sa dau la Filologie, m-am dus la Calculatoare. Nici macar nu pot sa spun ca am decis impulsiv, am gandit doar intr-o realitate care nu mai exista, inainte de ’90. Raluca Tamas | Foto: Catalin Opritescu Traieste intr-un paradis montan, la Piatra-Neamt, alaturi de sotul ei, alpinistul Ticu Lacatusu, si de cele doua fetite, Ana Carina si Iris Petra. Vine insa des in Bucuresti, unde realizeaza acum emisiunea “Romania desteapta“ (TVR 1), iar fiecare deplasare in Capitala este planuita in cel mai mic detaliu. Pentru echipa VIVA!, Irina Pacurariu si-a rezervat cateva ore seara, la apus. Ea a venit si cu ideea unui pictorial pe acoperisul studioului de stiri al Televiziunii Nationale, un loc unde ajungi dupa ce faci cateva sarituri si catarari ce iti testeaza echilibrul. Cum e obisnuita cu viata la inaltime, ea s-a descurcat de minune. Pentru noi a fost un pic mai dificil, dar ne-am ajutat unii pe altii. La finalul sedintei foto, jurnalista care a urcat la peste 6.000 de metri in muntii din Nepal nu era deloc obosita. Ai prezentat de curand prima Gala a Industriei de Carte din Romania. Esti o cititoare pasionata? Asta e viciul meu. Cand am nascut prima fetita, primul moment acut de slabiciune a venit dupa doua saptamani, cand am sunat-o pe mama si am rugat-o sa vina sa ma ajute, sa am timp sa citesc macar un sfert de ora, orice, chiar si un anunt intr-un ziar, numai sa vad cum imi flutura literele prin fata ochilor. Sunt dependenta de citit. Ieri ai venit de la Piatra-Neamt, orasul in care locuiesti. Te-ai gandit vreodata sa te muti in Bucuresti? M-am gandit de nenumarate ori, dar niciodata nu am depasit faza unei discutii purtate la o ceasca de cafea. Avem prieteni care ne-au facut si scheme din care reiesea cat timp pierdem cu naveta si cate oportunitati trec pe langa noi. Dar noi am ramas la ideea ca distanta de Bucuresti ne tine mai sanatosi decat traiul aici, in Capitala. Si, pana la urma, asa am ocazia sa mai fug, din cand in cand, de acasa. Inseamna ca, pentru tine, a veni la serviciu echivaleaza cu a pleca in vacanta? Asta daca ne gandim ca vacanta nu e intotdeauna la 5 stele. Exista si vacante cu cortul. Cand vin in Bucuresti, imi programez fiecare secunda si imi fractionez orice zi. Atunci cand ajung inapoi acasa, unde avem o bucata de pamant, petrec dupa-amieze intregi nemiscata. Eu si cerul suntem cei mai buni prieteni. Avem un teren pe care l-am cautat foarte mult, pentru ca am vrut sa nu avem vecini si sa nu existe amprente antropice. E un loc fabulos, in care am inceput deja sa culeg povesti, pentru ca eu sunt un magnet pentru istoriile de viata ale oamenilor. In acea zona, ritmul vietii nu are nicio legatura cu epoca in care traim, iar asta cred ca ne tine in forma pentru a putea face fata vietii de zi cu zi, cu tot ceea ce implica ea, castigatul banilor sau crescutul copiilor. Fiica mea cea mica a invatat deja de la tatal ei ca viata e grea. Dar sunt momente in care, pentru noi, viata nu e grea deloc. Ai iubit mereu natura sau ai descoperit asta dupa ce l-ai cunoscut pe sotul tau? Sunt un copil nascut la bloc. Abia cand am inceput sa fac deplasari ca reporter la TVR Iasi am descoperit ca nicaieri nu miroase mai bine decat in preajma unui loc in care tocmai s-a tuns iarba. Am ajuns pe cele mai neobisnuite si neumblate drumuri din Moldova, apoi din toata tara, si am descoperit ca viata e plictisitoare daca ai un serviciu de functionar sau daca te misti doar intre doua-trei destinatii urbane. Orasul a inceput sa ma stranga. Imi place o viata confortabila, dar vreau sa o am abia dupa ce ma intorc dintr-o evadare. Si am evadat in multe spatii si in multe vieti de oameni, de aceea mi-ar fi foarte greu fara meseria pe care o am.