M-am gandit de foarte multe ori la faptul ca exista extrem de multe lucruri care se scriu despre felul in care se imbraca unii sau altii, critici bune sau proaste… si am avut o revelatie. Este absolut degeaba sa vorbim despre oamenii care se imbraca fara gust. Costumul e o modalitate de exprimare fara de cuvinte. Un om imbracat prost, adica kitchos, adica ieftin, simte sa se imbrace asa, la fel cum cel care are gust si nu simte nevoia sa sclipeasca, dar ambele directii sunt oneste. Fiecare dintre noi vorbim despre cine sau ceea ce suntem, indirect, prin costum, prin ceea ce citim, prin mediile in care alegem sa traim. Hainele vorbesc pentru noi, hainele marcheaza perioade de timp, perioade istorice, sunt semne. Moda nu e numai o chestie de stare, de fita (pentru unii), moda inseamna si evolutie si istorie si apartenenta la o cultura. Hainele fac pentru noi ceea ce noi nu putem face prin cuvinte, vorbesc despre noi.
Cum si cand ai inceput sa faci haine?
Haine faceam de mica, pentru papusi, desi papusile de pe vremea cand eu ma jucam cu ele, nu erau atat de stylish precum cele de acum. Erau niste papusi ce imitau statura unui copil si proportiile lui… si, nu stiu din ce motiv, mai toate aveau parul facut permanent. Aveam o singura papusa Barbie primita de la mama pe care reuseam sa o imbrac mai fancy pentru ca avea, fireste, proportiile unei femei. De-a binelea, am inceput sa fac haine in anul trei de facultate, cand mi-am deschis atelierul. Atunci am dat cu nasul de tot ceea ce inseamna cu adevarat un „costum si de toata povestea din spatele lui.
Hmmm… in Romania, la Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu – Sectia Moda. Daca insa ar trebui sa o iau acum de la inceput si as avea posibilitatea de a pleca afara, n-as sta pe ganduri nici macar o secunda.
La inceput te-ai „antrenat pe langa un designer faimos?
Nu stiu daca pot spune ca m-am antrenat, ci ca am lucrat la un moment dat pentru Venera Arapu, pe cand eram studenta. Dar asta s-a intamplat timp de sase luni, ceea ce inseamna foarte putin pentru un antrenament. Cand mi-am deschis atelierul insa, am realizat ca mi-ar fi prins bine sa fi stiut mai mult despre „cu ce se mananca meseria asta. E adevarat insa ca si asa am invatat mult, izbindu-ma pur si simplu de niste lucruri la care nici nu ma gandisem pana atunci, si a trebuit sa invat mergand, pentru ca din prima luna aveam trei angajati.
Ce te inspira si te face sa ramai in lumea modei?
Nu ceea ce ma inspira ma face sa raman unde ma aflu, ci faptul ca nu ma imaginez facand niciodata altceva, nu in viata asta. Asa ma exprim cel mai bine, asa reusesc sa vorbesc cel mai bine despre ceea ce nu pot spune prin viu grai. De inspirat ma inspira aproape orice. Oamenii, tipologiile lor, imaginile pe care uneori le vad in treacat pe ziduri, un sunet sau o miscare, in functie de ceea ce imi capteaza atentia. Uneori, reusesc sa fac din haine o refulare a unor lucruri pe care le am ascunse in mintea mea, alteori reusesc sa transmit un mesaj cu ajutorul unor haine, mesaj pe care daca l-as rosti in cuvinte ar crea controverse.