Irina Marinescu - O poveste la moda | Articole revista | Viva.ro

Este designer vestimentar si are 26 de ani. Stie sa creeze si sa poarte haine ca nimeni altcineva. Viata Irinei Marinescu nu inseamna insa numai moda, ci si o frumoasa poveste de iubire si un copil de 1 an, Luca. Toata lumea discuta despre importanta modei. Ce fac hainele pentru noi? M-am gandit de foarte multe ori la faptul ca exista extrem de multe lucruri care se scriu despre felul in care se imbraca unii sau altii, critici bune sau proaste... si am avut o revelatie. Este absolut degeaba sa vorbim despre oamenii care se imbraca fara gust. Costumul e o modalitate de exprimare fara de cuvinte. Un om imbracat prost, adica kitchos, adica ieftin, simte sa se imbrace asa, la fel cum cel care are gust si nu simte nevoia sa sclipeasca, dar ambele directii sunt oneste. Fiecare dintre noi vorbim despre cine sau ceea ce suntem, indirect, prin costum, prin ceea ce citim, prin mediile in care alegem sa traim. Hainele vorbesc pentru noi, hainele marcheaza perioade de timp, perioade istorice, sunt semne. Moda nu e numai o chestie de stare, de fita (pentru unii), moda inseamna si evolutie si istorie si apartenenta la o cultura. Hainele fac pentru noi ceea ce noi nu putem face prin cuvinte, vorbesc despre noi. Cum si cand ai inceput sa faci haine? Haine faceam de mica, pentru papusi, desi papusile de pe vremea cand eu ma jucam cu ele, nu erau atat de stylish precum cele de acum. Erau niste papusi ce imitau statura unui copil si proportiile lui... si, nu stiu din ce motiv, mai toate aveau parul facut permanent. Aveam o singura papusa Barbie primita de la mama pe care reuseam sa o imbrac mai fancy pentru ca avea, fireste, proportiile unei femei. De-a binelea, am inceput sa fac haine in anul trei de facultate, cand mi-am deschis atelierul. Atunci am dat cu nasul de tot ceea ce inseamna cu adevarat un „costum“ si de toata povestea din spatele lui. Unde ai studiat designul? Hmmm... in Romania, la Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu“ - Sectia Moda. Daca insa ar trebui sa o iau acum de la inceput si as avea posibilitatea de a pleca afara, n-as sta pe ganduri nici macar o secunda. La inceput te-ai „antrenat“ pe langa un designer faimos? Nu stiu daca pot spune ca m-am antrenat, ci ca am lucrat la un moment dat pentru Venera Arapu, pe cand eram studenta. Dar asta s-a intamplat timp de sase luni, ceea ce inseamna foarte putin pentru un antrenament. Cand mi-am deschis atelierul insa, am realizat ca mi-ar fi prins bine sa fi stiut mai mult despre „cu ce se mananca meseria“ asta. E adevarat insa ca si asa am invatat mult, izbindu-ma pur si simplu de niste lucruri la care nici nu ma gandisem pana atunci, si a trebuit sa invat mergand, pentru ca din prima luna aveam trei angajati. Ce te inspira si te face sa ramai in lumea modei? Nu ceea ce ma inspira ma face sa raman unde ma aflu, ci faptul ca nu ma imaginez facand niciodata altceva, nu in viata asta. Asa ma exprim cel mai bine, asa reusesc sa vorbesc cel mai bine despre ceea ce nu pot spune prin viu grai. De inspirat ma inspira aproape orice. Oamenii, tipologiile lor, imaginile pe care uneori le vad in treacat pe ziduri, un sunet sau o miscare, in functie de ceea ce imi capteaza atentia. Uneori, reusesc sa fac din haine o refulare a unor lucruri pe care le am ascunse in mintea mea, alteori reusesc sa transmit un mesaj cu ajutorul unor haine, mesaj pe care daca l-as rosti in cuvinte ar crea controverse. Irina crede ca un copil nu este mai mare sau mai sanatos daca mama ia in greutate in timpul sarcinii 40 de kg in loc de 11. Ce iti place cel mai mult in crearea hainelor? Procesul si faza incipienta, cand nu e decat un gand sau o imagine care dureaza o fractiune de secunda, care apare si dispare, si pe care daca nu o schitezi ai putea sa o uiti... si de acolo apare o intreaga poveste cu personaje, cuvinte, trairi, care se transpun intr-un produs care poate fi, in final, foarte departe de frantura de imagine de la inceput. Ceea ce iubesc cel mai mult sunt curiozitatile si proiectele pe care le am vizavi de un produs care nu exista, ci pe care il vizualizez doar. Si nu in ultimul rand... felul bizar in care creionul parca deseneaza singur... uneori. Care e perioada ta favorita din moda? Nu cred ca am o perioada favorita, pentru ca intotdeauna in momentul prezentului ma indragostesc de prezent. Dar cu siguranta, perioadele dragi mie sunt acelea care au celebrat feminitatea si au dus-o spre apogeu, cum ar fi perioada Coco Chanel. Ce poti spune despre moda privita ca business? In orice exista business pentru ca toti ne nastem in subconstient, si nu numai, cu gandul de supravietuire, de nevoie, de evolutie. Si in pictura, si in muzica trebuie sa existe business. Ai nevoie de bani pentru a-ti procura tot ce ai nevoie pentru a te exprima, pentru a materializa ceea ce simti. E nevoie de foarte multi bani - arta e un sport extrem de scump. Cum iti imaginezi ca arata persoana care poarta hainele create de tine? Ma gandesc mai mult le ce inspira, la ceea ce este ea. E o femeie frumoasa, dar mai mult desteapta, atat de desteapta incat sa-si lase frumusetea sa-i fie descoperita si nu sa si-o descopere singura. O femeie atat de multumita de ceea ce simte atunci cand se priveste incat sa nu mai aiba nevoie de confirmarile celorlalti, ci poate, din cand in cand, de complimente. Ce tips-uri ai pentru un fashion designer tanar? Uite, asta e o intrebare la care nu pot raspunde... In primul rand pentru ca nu sunt atat de „batrana“ si in al doilea rand pentru ca mai am atatea de atins, de invatat, de implinit eu insami, incat ar fi ipocrit si lipsit de bun simt sa dau tipsuri cuiva. Ai facut recent o colectie, „My little pretty dress“. Despre ce este vorba? Despre un pas in evolutia mea, despre o maturizare deloc brutala, ci mai degraba gingasa. Am simtit nevoia sa „vorbesc“ despre altceva, despre o alta Irina Marinescu, mai mare, mai femeie si mai feminina, ramanand insa acelasi copil mare cu multe vise. Cat timp iti ia sa faci o colectie, de cand iti vine ideea pana la realizarea show-ului? Minim doua luni... Crezi ca au mai ramas lucruri de inventat in moda? Cateva sau poate chiar mai multe... Cred ca au ramas lucruri pe care nu le simtim pentru ca moda evolueaza odata cu nevoile noastre, cu evolutia noastra ca specie... totul e legat. Tu ai un stil aparte, faci mix-uri interesante intre haine de designer si vintage. De unde iti cumperi hainele? Spre marea mea rusine, trebuie sa spun ca am multe haine cumparate pentru ca nu am timp sa-mi fac pentru mine. Imi fac de obicei lucrurile de care nu sunt multumita cand plec sa-mi cumpar ceva (am o mare problema cu jeansii), in schimb, la evenimente, de orice fel, port intotdeauna ceva facut de mine. In rest, sunt fan Mini-Prix (in primul rand pentru ca iubesc sa cotrobai), imi plac H&M, American Apparel, Antropology, second-hand-urile. „Nu imi plac hainele de copii care arata precum hainele de papusi. Imi plac foarte tare hainele de copii care arata ca niste replici ale hainelor pentru oameni mari.“ Pe baietelul tau, Luca, cum il imbraci? Faci shopping special pentru el? Lui Luca ii cumpar, inca de dinainte sa se nasca, hainutele de la Mini-Prix. Nu imi plac hainele de copii care arata precum hainele de papusi. Imi plac foarte tare hainele de copii care arata ca niste replici ale hainelor pentru oameni mari. Mini-Prix, nu numai ca are hainele pe care mi le doresc eu pentru Luca, dar are si materialele cele mai bune. Eu urasc materialele sintetice si la adulti, prin urmare la copii nici nu poate fi vorba. H&M si Gap sunt alte doua locuri unde imi place foarte tare sa fac shopping pentru Luca si pentru ca nu sunt tocmai la indemana, ii cumpar de obicei foarte multe cand plec. Luca are putin peste un an, dar sunt foarte curioasa daca mai tarziu o sa-si manifeste vreo preferinta in materie de haine, mai ales de cele pe care la va purta el. S-a schimbat stilul tau de cand ai devenit mamica? Abia acum am inceput sa simt ca da. Simt nevoia de niste lucruri, iar de altele nu ma mai simt atrasa. Imi plac mai mult rochiile, liniile, aleg alte materiale atunci cand ma gandesc la colectiile mele, renunt la piesele care aveau o nota foarte baby-doll... Simt nevoia de mai multa feminitate si am mai multa forta in tot. Sfatuieste-le pe femeile insarcinate cum sa se imbrace. Nici aici nu cred ca pot da sfaturi. Cred ca depinde mult de cum arati si te simti cand esti insarcinata. Mie, de exemplu, nu mi-a placut deloc chestiunea cu burtica la purtare, ma imbracam in jeansi si topuri mai largi/lungi sau baby-doll, colanti si rochii bluzate... este ceva ce tine si de stare si de cum te vezi. Si mai sfatuieste-le si cum sa nu ia proportii. Tu ai reusit exemplar! E adevarat ca ai tinut dieta in timpul sarcinii? Daca dieta insemna sa nu mananci un carton de prajituri odata... da, am tinut. Serios. Nu am mancat paine si dulciuri. Am mancat salate si peste mult, am mancat branzeturi si mult iaurt si supe. Si este adevarat ca mi-am impus un mod de gandire sanatos, acela de a manca lucruri sanatoase pentru mine si copil, si am pornit de la principiul ca unui copil nu ii trebuie cantitate, ci calitate. Un copil nu este mai mare sau mai sanatos daca mama ia in greutate 40 de kg in loc de 11. Pentru sotul tau cat de importante sunt hainele? Eu si Hypno nu suntem casatoriti... si da, ii plac hainele. La inceput, cand nu eram impreuna decat de cateva luni, i-am spus ca nu mai cunoscusem niciodata un barbat atat de exuberant si de inventiv si curajos in materie de haine. Are foarte mult curaj in a combina culori si piese intre ele si detine o colectie impresionanta de tricouri si adidasi. Cred ca daca ar incerca altcineva combinatiile pe care le face el, ar fi un dezastru. Nu cred ca mi-ar iesi nici mie... si nici nu cred ca am sa mai cunosc pe „cineva“ la fel... Cum v-ati cunoscut? Ne-a facut cunostinta o prietena comuna. Cat a contat stilul tau de a te imbraca atunci cand l-ai cucerit? Nu cred ca a contat si nu cred ca mi-as dori sa conteze vreodata pentru cineva atat de tare. Sa remarce, da. Sa aprecieze, da. Sa admire, da. Dar asta sa fie criteriul pentru a te apropia de mine, indiferent de sexul pe care il are persoana si de natura relatiei... mi s-ar parea trist, obsesiv si straniu. Cred ca a fost parte din „peisaj“, dar ma indoiesc si sper sa nu fi fost asta criteriul... glumesc... nu asta a contat. Ce asteptam de la tine in viitorul apropiat? Urmatoarea mea colectie este primavara-vara 2008 si va fi gata in septembrie, anul acesta. Text: Luana Pesa; Fotograf: Alex Galmeanu; Stilist: Miruna Micsan; Machiaj: Miki Puran; Coafura: Camelia Negrea; Asistent foto: Cristi Banica; Vestimentatie: garderoba personala.