In epoca Ilenei, peste 100 de ani, razboiul sexelor s-a terminat cu pacea de la Bamboo (2087, septembrie, imediat dupa intoarcerea de la mare). Conform clauzelor tratatului, barbatii din filme pot spune „iubito, m-ai folosit! fara ca lumea sa rada in sala de cinema. Iar femeile au obligatia sa demareze nervos de la stop, ca sa scape de barbatii saraci si draguti din masini micute, care le arunca ocheade fara sa aiba curajul sa le ceara numarul de telefon.
Altfel spus, Ileana vine din viitorul in care egalitatea dintre sexe s-a intamplat, pur si simplu. Faptul ca noi ne miram de ce face sau ce spune prin ziare seamana foarte bine cu concluzia unui grup de savanti, care acum cateva sute de ani, la inventarea trenului, avertizau ca la viteze mai mari de 40 de kilometri pe ora, aerul o sa iasa din vagoane si calatorii vor muri sufocati. Sunt sigur ca o Ileana Pescariu a vremii a avut un singur comentariu, valabil si azi: „Ei, na, pe bune? Sa mori tu!
N-a murit nimeni, fireste. Savantii aia insa, sunt sigur, au avut o viata teribil de plicticoasa, si inainte si dupa tren.
Sunt o multime de stereotipuri cu care te duci incarcat la o intalnire cu Ileana. Esti pregatit pentru femeia care vine acasa la 3 dimineata si se uita in ochii tai peste scrumiera, nu mult, pentru ca n-are nevoie decat de cateva secunde ca sa afle tot ce esti si daca esti ce-i trebuie (fireste, nu esti!). Esti gata pentru femeia care se pricepe la barbati tot asa cum hackerul stie sa ameteasca computere. Femeia care iti downloadeaza un virsus din trei vorbe, de faci ce zice ea pana cand se plictiseste de comenzi. Te astepti sa pleci subjugat, cucerit, zdrobit de masa ca un snitel, doar din cateva lovituri de pleoapa. Si cand colo, langa tine descoperi o pustanca cu chef de party, care nici nu mai e sigura ca asta e un lucru ok. Peste ea, ca iedera, creste incet-incet o femeie de afaceri.