Ileana Pescariu si masina timpului

In epoca Ilenei, peste 100 de ani, razboiul sexelor s-a terminat cu pacea de la Bamboo (2087, septembrie, imediat dupa intoarcerea de la mare). Conform clauzelor tratatului, barbatii din filme pot spune „iubito, m-ai folosit!“ fara ca lumea sa rada in sala de cinema. Iar femeile au obligatia sa demareze nervos de la stop, ca sa scape de barbatii saraci si draguti din masini micute, care le arunca ocheade fara sa aiba curajul sa le ceara numarul de telefon. Altfel spus, Ileana vine din viitorul in care egalitatea dintre sexe s-a intamplat, pur si simplu. Faptul ca noi ne miram de ce face sau ce spune prin ziare seamana foarte bine cu concluzia unui grup de savanti, care acum cateva sute de ani, la inventarea trenului, avertizau ca la viteze mai mari de 40 de kilometri pe ora, aerul o sa iasa din vagoane si calatorii vor muri sufocati. Sunt sigur ca o Ileana Pescariu a vremii a avut un singur comentariu, valabil si azi: „Ei, na, pe bune? Sa mori tu!“ N-a murit nimeni, fireste. Savantii aia insa, sunt sigur, au avut o viata teribil de plicticoasa, si inainte si dupa tren. Sunt o multime de stereotipuri cu care te duci incarcat la o intalnire cu Ileana. Esti pregatit pentru femeia care vine acasa la 3 dimineata si se uita in ochii tai peste scrumiera, nu mult, pentru ca n-are nevoie decat de cateva secunde ca sa afle tot ce esti si daca esti ce-i trebuie (fireste, nu esti!). Esti gata pentru femeia care se pricepe la barbati tot asa cum hackerul stie sa ameteasca computere. Femeia care iti downloadeaza un virsus din trei vorbe, de faci ce zice ea pana cand se plictiseste de comenzi. Te astepti sa pleci subjugat, cucerit, zdrobit de masa ca un snitel, doar din cateva lovituri de pleoapa. Si cand colo, langa tine descoperi o pustanca cu chef de party, care nici nu mai e sigura ca asta e un lucru ok. Peste ea, ca iedera, creste incet-incet o femeie de afaceri.Nu stii cine e Ileana, insa ai cateva elemente pentru un portret robot: se grabeste si in fata ei e o masina si-n telefon 20 de mailuri necitite si in bilantul contabil zece facturi ale clientilor care nu se grabesc cu plata si pentru toate trebuie o idee, un telefon, o vorba buna si-o relatie. Are o firma, n-are timp, deci merge bine. E celebra si a gasit singurul domeniu in care asta nu-i dauneaza (ok, mai sunt si altele, am glumit!). N-am avut curaj s-o intreb daca e fericita. N-ai vrea sa afli, prea multe fantasme ai investit in ea! Ileana m-a provocat sa ma gandesc la generatia mea, cea care a visat si si-a promis sa se distreze pana la moarte. Care a inceput cu Costinestiul, a continuat cu Vama si si-a intins tentaculele spre Monte Carlo, in cazul fericit. Am promis si nu ne-am putut tine de cuvant: pentru ca avem slujbe plicticoase, gulere prea tari, lese prea scurte. Ileana a rupt-o pe a ei. Avem puterea s-o invidiem zambind? Sau spunem despre ea, dupa ce nu ne-a bagat in seama, ca de fapt noua nu ne-a placut? Intre toate doamnele pe care le-am scos la masa, cu Ileana am petrecut timpul cel mai scurt. Am ramas dator cu un ceai. Uite si cum: sa fie fierbinte, afara sa fie toamna si in telefon, bateria sa fie moarta. Si-apoi sa-i spun, asa, linistit: vrei si zahar? Ca in articol n-am pus.De ce ea? Pentru ca are baterii s-o incarci si pe-a ta. Pentru ca a stiut sa faca bani fara sa faca cu ochiul. Pentru ca vorbeste frumos de dl. Ex. Pentru ca poate iti da si tie masina aia de 250 de cai. Pentru ca o gasesti usor la petrecere, cand vrei sa pleci acasa. De ce nu ea? Pentru ca vrei sa te vezi in Encyclopedia Britannica, nu in reviste. Pentru ca esti genul care crede ca s-a nascut binecuvantat de calitatea de a fi barbat. Pentru ca acum vrea sa se marite si sa faca copii, iar tu te feresti de brandul asta. Pentru ca iti doresti sa nu se intrebe nimeni „cine e draga, ala cu Ileana Pescariu?“ Pentru ca meriti mai mult. Asa ti-a spus mama si ea stie mai bine.Am mancat intr-un avion cu o femeie care se grabeste chiar mai tare decat el. Ar trebui sa fie o poveste trista. O poveste despre o femeie care a transformat anii in branduri care se odihnesc zambind pe ea. O poveste despre o femeie care asteapta acum ca obiectele astea sa-i dea anii inapoi. Nu pentru ca maturitatea i-ar fi luat din sex-appeal. Ci pentru ca nu stie exact ce sa faca pe marea asta necunoscuta a tineretii fara de sfarsit la care ne obliga cultura noastra de consum, cariera si clientii de la compania de publicitate. Editorul mi-a cerut o poveste interesanta, in care sa va spun ce-am descoperit la Ileana Pescariu. S-ar termina repede, pentru ca n-am aflat decat un singur lucru: ai nevoie de o ora cu ea pana cand strabati carapacea eseului pregatit in viteza, cu o seara inainte si dai de personajul autentic. Mi-as dori sa fie o poveste despre o femeie frumoasa, despre care se scrie urat. O poveste dupa care sa poti ofta. Din care sa tragi niste invataminte. Dar cum nu tineti in mana cartea de istorie de-a patra, nu pot sa va spun decat un lucru: Ileana Pescariu nu e nicio poveste. E pur si simplu o femeie obisnuita din anul 2108. Ea vine din viitorul in care nu exista traditia ca el s-o ceara pe ea de nevasta, in care soacrele n-au drept de vot, iar gura lumii poate fi inchisa simplu, cu o cheie pe care fiecare cetatean o primeste la majorat. Ileana vine dintr-o vreme in care mesele sunt construite mult mai rezistent, pentru ca toata lumea isi doreste sa danseze pe ele. Si in care a doua zi dupa un contract de un milion de dolari, ea se scoala mahmura, nu el. Pentru ca ea l-a semnat si sarbatorit.