Cum a fost nasterea?
Iti dai seama ca a fost ceva despre care nu stiam nimic, chiar daca toata lumea ma anuntase ca va fi greu, ca ma va durea, ca va fi asa si pe dincolo… Aveam emotii, de ce sa nu recunosc? Dar a fost bine, pana la urma. Ion a stat cu mine la spital tot timpul! A dormit cu mine acolo. In timpul operatiei de cezariana am fost constienta si el a reusit sa destinda atmosfera glumind cu mine, cu doctorul… Dupa 2 ore pe care le-am petrecut la reanimare, mi-am luat copilul in brate, m-am ridicat, am mers… Am stat in spital 7 zile pentru ca acolo asa se procedeaza: copilul este urmarit atent si pana cand nu este sigur ca a luat in greutate si evolutia este normala, nu ti se da drumul… S-a nascut cu 3,650 kg si initial a pierdut putin in greutate, ca toti copiii dupa ce se nasc… Apoi a inceput sa se dezvolte firesc.
Si prima baita?
Ion a fost primul care i-a facut baita in spital. Pentru ca ne-au intrebat daca vrem sa i-o facem noi sau sa se ocupe ei. Ion nici nu a stat pe ganduri! Timp de doua zile eu nu am putut sa-i fac baie. De aceea Ion l-a spalat, i-a schimbat pampersii, a fost extraordinar! (rade cand vede privirea mea uimita) Da, chiar asa! Mi-a si spus: „Lasa ca fac eu asta ca ma pricep mai bine. Si, intr-adevar, s-a priceput!
Si dupa ce v-ati intors acasa cu copilul cum a fost?
Minunat. Ne uitam la copil 24 de ore din 24. Ii analizam toti porii, ne uitam la el ca la o minune…
Ati iesit cu copilul afara din casa imediat?
Da, dar nu prea mult, ca era cam frig, era martie… Imi era teama pentru el, aveam senzatia ca trebuie sa-l acopar cu totul, dar evident, m-am stapanit si nu am exagerat.
In acel timp, in tara, se scriau lucruri cam urate despre familia ta…
Da, a fost extrem de neplacut. In ziua in care am nascut sau poate la o zi dupa, a aparut acel articol despre avere, tatal meu, neglijenta mea – vezi Doamne – in ceea ce-l priveste! A fost neplacut, pentru ca, in loc sa ne bucuram de ce ni se intampla, ni se cereau explicatii despre un episod pe care eu l-am inchis de foarte multa vreme, mai exact de la 8 ani. Nu trebuia sa fie dezgropat tot trecutul asta care a fost dureros pentru noi. Si nici eu, nici mama, pe care o ador si care mi-a fost si mama si tata in toata perioada aceea, nu trebuie sa dam socoteala si explicatii pentru viata pe care am ales-o si pe care am trait-o… Asta a fost sa fie situatia, a trecut, am uitat si nu era cazul sa se mai scrie. Si in ce mod! Cu comparatii despre avere, de parca asa trebuia pusa problema sau despre asta ar fi fost vorba!!! Ce legatura avea? Dar a trecut si nu au reusit sa-mi umbreasca prea mult bucuria.
VEZI GALERIA FOTO ILEANA LAZARIUC
Urmărește-ne pe 
