V-ati intrebat vreodata de ce Gingis Han, Atila si Cortez, toti marii cuceritori si razboi-nici erau barbati? De ce au ramas in istorie ca exemple de violenta la hectarul de camp de lupta? De ce au lasat in urma imperii care au trait putin mai mult decat ei? E simplu: pentru ca daca ar fi fost femei, cucerirea s-ar fi rezolvat simplu, fara taraboi, discret si cu o unda de romantism. Casele din orasele ocupate ar fi fost dotate cu perdele si draperii in culorile invingatorilor, cetatile cucerite ar fi fost neutralizate cu plante ornamentale, iar armata perdantilor ar fi fost trimisa la fitness si instruita sa nu se intoarca acasa fara prajituri!
 |
Daca fetele ar conduce lumea, ne-am prinde deci. Insa un lucru mai grav se intampla: ele incearca chestia asta, fara s-o declare cumva la Monitorul Oficial, fara sa ne pupe de adio in seara de dinaintea loviturii de stat, fara sa-si faca partid de dama, asociatie a mamelor la putere sau masonerie cu volane. Fetele vor sa puna mana pe putere si, spre deosebire de barbati, te prinzi cand e prea tarziu. Nu le vezi venind, ca nu ambaleaza motorul, nu le auzi susotind, ca te-ai deprins sa crezi ca e vorba de haine, nu crezi pana nu vezi, si cand vezi, ea zambeste deja asa de frumos ca ti se pare in regula. Cum, sigur ca vreau sa traiesc vesnic sub papucul doam-nei. Observati, va rog, ca are broderie si pe talpa!
Gabi Firea vine din povesti. Povestile acelea cu fata… sa zicem cea buna, desi termenul are prea multe conotatii pe care risc sa le scap de sub control… Povestile in care fata de la marginea lumii ajunge in centrul ei si-l invata ea minte!… Povestile in care fetele din provincie nu mai cred in ziua de azi, bazan-du-se in schimb pe castigul la loterie sau munca in Spania.
Gabi vine din lumea sanselor mici, alea pe care le scrii la matematica cu 10 la puterea minus-nu-stiu-cat. Nimic n-a pregatit-o sa fie sefa in presa, insa nimic n-o mai putea opri cand a coborat din trenul de Bacau. Si asta pentru ca in viata sunt doua feluri de „succesuri, cum spune mezina Basescu. Succesurile organizate, incepand cu profesorul de pian si terminand cu Harvardul si MBA-ul la Londra. Si mai sunt acelea inevitabile: ale omului care n-are unde se uita in urma, ca acolo e zidul si nici alta cale decat de a merge inainte.
Urmărește-ne pe 
