Fleming a descoperit penicilina. Arhimede a ramas cunoscut pentru cea mai desteapta baie din istoria omenirii. Moise a venit cu zece paragrafe de lege si-aia a fost.
Pamela Anderson ne-a adus aminte ca pe lume nu exista nimic altceva mai important decat sanii. Iar Sony nu va mai face niciodata nimic mai bun decat Walkmanul. Asta e: sunt oameni si intamplari unice. Care nu se mai repeta niciodata, daca pot sa folosesc o jumatate de pleonasm, necesar totusi pentru precizie. Iti trebuie cu Cosmina: dupa doua ore cu ea, ai sentimentul ca e un pacat de neiertat sa fii vag, aluziv, nehotarat.
Despre Cosmina Pasarin stii, undeva in spatele creierului mic, ca a fost prima vedeta de reality show din Romania. Era intr-o vara, era cald, era tarziu si ea aparea in semi-intuneric, in niste secvente mai toride, in Vara Ispitelor. Imi aduc aminte de ele ca prin vis: aveam jurnal de noapte pe vremea aia, la acelasi post. Parca…
Apoi am intalnit-o la o receptie, in fosta casa a lui Ceausescu. Era la bratul unui domn bine din televiziune, incarcata cu emotia de a fi acolo unde se intamplau cu adevarat lucrurile. Ce lucruri? Nimic, sampanie, conversatie, parada de orgolii si planuri mari, niciodata macar puse pe hartie. Anii 90, la sfarsit: momentul in care Romania se prindea, in fine, ca e totusi o tara europeana.
Cosmina a venit pe valul asta al unei noi generatii de figuri pe sticla. De la 0 la 1000 de kilometri pe ora, viteza de afirmare a starurilor model supernova, in zece minute de emisie. Atat i-a fost necesar sa ajunga vedeta. Atat a durat si cea mai spectaculoasa perioada din viata ei: si n-o spun cu rautate, ci cu invidia omului care n-a avut niciodata parte de zece minute de super-glorie totala, nationala – dar ce zic eu? – universala!
La zece ani dupa, Cosmina exista. Asta poti spune despre ea si o spui cu increderea ca nu vine nimeni sa te contrazica. A facut un business din numele ei, similar cu business-ul petrolier al lui Shell: unul in care zacamintele de notorietate scad in fiecare an. N-are nicio vina, e sistemul care te pune pe un raft: Cosmina nu mai poate scapa de incarcatura de paiete a numelui ei, de conotatiile senzuale ale amintirilor noastre publice si private. Nu se poate calugari si nici face o emisiune de divertisment pentru copii. Pur si simplu n-o sa-i dam voie si n-o s-o credem. E ca si cum Iliescu s-ar face liberal, iar Becali ar fi primit in Academia Romana, in aplauze, fara scandari.