Dumnezeu. In rolul principal, Daniela Nane

Vedeti dumneavoastra, e la moda spiritualitatea asiatica, iar un comentator rautacios ar spune ca vedetele se imbraca in ea tot asa cum iti accesorizeaza rochia: cu cateva citate, doua-trei principii alimentare, exercitii fizice si meditatie, fara insa a ajunge la excesele calugarilor tibetani, desi probabil ca, din cand in cand, nu le deranjeaza o rochie oranj, ca a lor. Sa fie asta cazul Danielei? Nu neaparat. Si, oricum, nu e totul pierdut aici, pentru barbatii pentru care biserica e doar locul in care mergi inainte de petrecerea de botez sau nunta. Doamna Nane e chiar o doamna: merge la petreceri mondene si stie exact ce geanta va impresiona un barbat (indiciu: lucioasa, piele, brand celebru si auriu). Cu asta a venit. Am venit si eu accesorizat: scepticism la gat, sub forma de cravata cu stereotipuri: actrita, model, prezentator: d-astia de-ai nostri, superficiali, ce, eu nu stiu marfa? Si asa am ramas in prima ora, cand am schimbat amabili-tati, ca doi oameni prinsi intr-un lift, intre etaje, in asteptarea mecanicului. Abia la final, in ultimele cinci-zece minute, am reusit sa gasesc in fata mea un om. O femeie care se uita in ochii celuilalt si vorbeste despre lucrurile care o dor si care o apasa. Fostul iubit. Greutatea de a construi un cuplu. Varsta si optiunile care se ingusteaza pana ajung o fanta, prin care vezi putina lumina, insa nu poti sa stii niciodata daca e un bec sau soarele adevarat. Barbatii care sunt ori insurati ori dubiosi de nu si-au gasit pe nimeni pana acum. Copilul, care adauga peste toate astea un sens. Nu stiu si daca o implinire. Nu stiu, pentru ca nici eu nu pot da raspunsul, chiar ateu si insurat... De ce a aparut abia atunci? Unde a fost Daniela Nane intre salata si cafea, intre ora 12.30 si 13.35? Dumnezeu stie. Eu m-am bucurat ca a venit pana la urma la intalnire. Am tras impreuna un biletel la restaurant si m-am ales si eu cu ceva intelepciune asiatica. Zicea cam asa: „Nu trage de coada Vaca Destinului, pentru ca te va lovi cu copita, iar primul spital mai ca lumea e tocmai la mama dracului, la Calcutta!“. Am tras cu coada ochiului si la al ei. Sa va zic, sa nu va zic? Uite: „Cand cauti inteles, gasesti mai multe intrebari. Mai bine cauta masura S, pe bej, ca se potriveste cu fusta!“ Bineinteles ca v-am pacalit. Intelepciunea indiana e alta chestie. Si Daniela e altceva decat v-am povestit. V-as spune pana la capat, asa cum cere formatul si se asteapta redactorul- sef, ce-am simtit cand m-am intalnit cu ea, daca e calda si puternica, sexy si sclipitoare. Dar nu pot decat sa va spun ca am mancat cu Daniela Nane si vreo doua saptamani dupa aceea m-am intrebat la ce s-a gandit. In cele din urma, obosit de atata efort, am sunat-o s-o intreb de la obraz. Era la Sibiu, cumpara ceva si n-a putut sa vorbeasca. Fotograf Radu Chindris S-a asezat la masa in cel mai yoghin restaurant din Bucuresti. In meniu, mancarea putea fi comandata in functie de chakra ta, care sunt, de fapt, trei si nu se numesc asa, dar eu nu pot sa tin minte alte nume indiene in afara de Narghita. Conceptul l-am retinut insa: fiecare om poate fi mai bun, mai sanatos, mai profund, in functie de ceea ce mananca. E mult mai complicat sa alegi, pentru ca trebuie sa te gandesti tot timpul la ce avantaje aduce sufletului cutare ingredient (trecut si el in meniu). Daca reusesti insa, probabil ca la final esti foarte aproape de Nirvana, dar, as putea spune cu rautate, la doar jumatate de ora de coada de la KFC. Evident, aici n-aveau hamburgheri. Pe animale le doare cand le tai sa le mananci, in caz ca nu stiati. Sau nu va pasa? Ei, insa, da. Daniela are constiinta. In lumea asta, a filosofiei indiene de restaurant romanesc, fiecare om e definit de cativa parametri spirituali (au si nume, nu mai tin minte), iar Daniela stie combinatiile care deschid sufletul, la o tocanita de bame, de exemplu. S-a deschis si al ei, ca o usa metalica si grea, de minister, dincolo de care simti instinctiv ca e un domn in costum cu statie de emisie-receptie si privire cazona. „Ma scuzati, am ingaimat eu, pot sa intru, am o audienta cu doamna Nane“. „Numele, va rog, in ce problema?“, mi s-a parut ca aud raspunsul. Dar doar mi s-a parut. Ce e in sufletul Danielei? E o retea de drumuri pe care a pornit la un moment dat, ca orice femeie care a obosit sa mai caute spiritul in barbati. Pe drumurile astea, Daniela il cauta pe Dumnezeu. Aoleu, dar ce zic, nu doar il cauta, dar l-a si gasit in mod repetat! Pentru ea, Dumnezeu e dupa colt. Iar pentru mine, coltul e definit doar de calitatea caramizilor si compozitia zugravelii - n-are nimic metafizic in el. Si dupa el nu e nimic, decat eventual un cetatean care umbla sa-ti ia portofelul, mai pe inserat. Deci, credinciosul si ateul. Asta e povestea de azi. Credincioasa Daniela il gaseste pe Cel de Sus in fiecare dintre noi, in lucruri si in fiinte. Dar, probabil patita, nu s-a grabit sa mi-l recomande. „Ce sa ma fac daca nu-l vad?“, am intrebat-o. „Ai sa-l gasesti!“, mi-a zis ea. Cred ca nici Madonna, cea cu Kabbala, nu gasea un raspuns mai bun.