E imposibil, trebuie sa recunoasteti. Tocmai de-aia m-am apucat, tocmai pentru ca Roosevelt nu l-a pictat niciodata pe Stalin, pentru ca Che Guevara n-a stat la masa cu Kennedy, pentru ca seful de la Shell nu
si-ar da o fata de nevasta baia-tului de la Greenpeace, pentru ca pisica, cu cateva exceptii, n-are inima sa toarca de gat cu cainele, pentru ca plantele nu cresc in burta animalelor care le pasc si pentru ca am lucrat amandoi impreuna si-acum concuram separat. Nu va imaginati ca ne-as compara cu personajele acelea istorice: conteaza distanta intre ele, nu statura…
 |
Ei bine, pentru toate aceste motive, articolul de fata va fi la fel de sincer ca o lucrare de diploma scrisa de un student la medicina, trimis la facultate de parinti dupa ce toata adolescenta a visat sa se faca poet. Am sa va mint in cele ce urmeaza, cu scuza ca nu e o minciuna frumoasa, de complezenta, ci una care are rol educativ. Am sa va spun ca oricine poate ajunge ca Esca, daca munceste mult si invata bine si respecta toate regulile si e cuminte si…
Dar s-o luam de la inceput. Andreea a fost comandant de unitate. Va spune ceva chestia asta? Nu? Sa va explic: comandantul de unitate nu comanda nimic, insa trebuia sa fie in stare de cateva gesturi puternice: statea in fata unitatii, in careu, si dadea onorul la drapel, poate mai si spunea ceva, nu mai tin minte. Esentialul e insa asta: sta-tea acolo, singur in fata ironiilor si soaptelor, in fata baietilor care ciupeau fetele de-acolo de unde conteaza, in fata fetelor care faceau mutre spre colegele din randurile din spate. Singura cu aceasta menajerie, Esca a invatat dresura de oameni si principiile ei fundamentale: pocneste din biciul vorbei, nu te intoarce cu spatele, nu da niciodata impresia ca ti-ar fi teama. Ca la tigri, numai ca mult mai greu si mai periculos. Tigrul te poate manca o data, omul te poate manca (de fund) in fiecare zi.
 |
Si mai e un lucru: dresorul de tigri sta cu ei in cusca asa, cateva ore pe zi. Un personaj cum e Esca sta in vietile noastre incontinuu – si-mi inchipui ca asta trebuie sa fie obositor cateodata, desi niciodata n-are sa marturiseasca asa ceva. Insa Andreea nu sta acolo degeaba: are treaba. Are treaba tot timpul cu noi, cei din fata televizorului, cei din fata ei. Trebuie sa ne spuna, sa ne organizeze vietile, sa ne dea un impuls pe calea cea buna. Care e calea cea buna? Calea ei, fireste. Nu stiu daca am spus cuiva, insa am ajuns sa lucrez in Pro TV datorita ei. M-a tras de maneca, maneca s-a rupt, si-asa, cu ea rupta m-a batut pana m-am angajat. Ordinea lucrurilor e clara in mintea ei: ordinea lumii nu are de ales decat s-o copieze. Pe riscul ei, al realitatii, daca nu e ascultatoare!
Urmărește-ne pe 
