Povestea ei a inceput in anii ‘70, mai exact pe 28 septembrie 1972, in Rochester, Michigan, un orasel monoton, la granita dintre rural si urban. Pe vremea aceea o chema Heather Sweet, avea par blond si pistrui si era departe de a fi cea mai populara fata din scoala. Dupa propriile marturisiri, copilaria a fost cea mai stearsa perioada a vietii ei: a avut ghinionul sa fie copilul mijlociu intr-o familie disfunctionala in care toata atentia parintilor se indrepta catre sora cea mica, care nu-si putea purta singura de grija si catre cea mare, care trebuia maritata. Mama – manichiurista, tatal – masinist, fiecare in felul lui suspinand dupa epoca de aur a Hollywood-ului (ea nu rata niciun film alb-negru, el avea o colectie impresionanta de almanahuri soft-porn din vremea razboiului). Cert e ca amandoi i-au alimentat dorinta de a se lepada intr-o buna zi de Heather-cea-dulce si de a deveni Dita-cea-rea: mama – cumparandu-i primele desuuri, tatal, descoperindu-le pe sarma din baie la uscat si dand-o afara din casa.
A renuntat la balet dupa ani buni de studiu si s-a orientat catre cursurile de costume istorice ale unui colegiu local. A lucrat part-time ca vanzatoare intr-un magazin de lenjerie, iar banii castigati i-a investit in marea transformare. Timp de 7 ani de zile, a purtat zi de zi corset, mai mult de placere decat de nevoie, reducandu-si circumferinta taliei la 50 si ceva de centimetri. A renuntat la pletele blonde, optand pentru o tunsoare bob si vopsindu-si parul in negru. Si-a ascuns pistruii sub pudra cu mult inainte ca tenul de portelan sa fie din nou in, si-a conturat ochii cu acea linie fina de tus care a consacrat privirea Sophiei Loren si toate astea, singura, in fata oglinzii, cu imaginea lui Betty Grable bine intiparita in subconstient, fara stilist, la care nu apeleaza nici in prezent (de cand a avut o tentativa esuata cu un tanar entuziast care incerca sa o convinga sa-si asorteze pretiosii pantofi vintage la blugi).
A renuntat la numele din certificatul de nastere cand a semnat primele contracte cu cluburile de noapte. A ales „Dita, dupa Dita Parlo, iar numele „de familie a venit, decadent, nemtesc si cu schepsis, odata cu oferta lui Hugh Hefner de a aparea pe coperta renumitei reviste pentru barbati, sub titlul „The Return of Fetish. Paradoxal, coperta cu pricina a castigat respectul tatalui scandalagiu. Dar mai mult, i-a oferit Ditei sansa de a aparea pe covorul rosu si de a arata ca stie sa se imbrace la fel de bine precum stie sa se dezbrace, lucru mai rar intalnit cand esti un nume de calibrul Playboy. Imbracata, Dita aduce cu eroinele din desenele cu Droopy: eleganta, dar niciodata incarcata, senzuala, dar niciodata indecenta. Marc Jacobs a invitat-o sa danseze la una din petrecerile sale private, iar cei din bransa au ramas muti de admiratie. De atunci, Galliano si Vivienne Westwood se intrec in a o avea drept muza. Gaultier a urcat-o pe catwalk, unde a defilat alaturi de manechine cu doua capete deasupra ei (Dita are 1,68 m pe tocuri).
Dita si Antichristul
Spre dezamagirea gurilor rele, cand l-a intalnit pe Marilyn Manson, numele ei era deja cunoscut. Spre dezamagirea fanilor (majoritatea membri ai site-ului ei pay-per-view, dedicat adultilor, care si-au anulat abonamentele la confirmarea zvonurilor privind relatia cu rocker-ul) a fost vorba de mai mult decat un rendez-vous intre excentrici. S-au cunoscut la aniversarea lui, sub aburii verzi ai absintului si de atunci, timp de aproape sapte ani, au ramas nedespartiti. Oamenii de rand i-au numit „frumoasa si bestia, designerii – „Dali si Gala, cert e ca perechea, desprinsa parca din filmele lui David Lynch, a ajuns sa se bucure de oarecare notorietate. Si spre uimirea publicului, aveau destule in comun, de la fascinatia pentru perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial (ce-i drept, ea admira couture-ul, el – uniformele naziste), pana la soricari si taxidermie (in casa lor din San Francisco Valley aveau doi babuini impaiati).