E mai usor sa faci publicul sa planga decat sa rada si e mai usor sa pleci acasa cu un Oscar pentru o drama decat pentru o comedie. Asa pareau sa spuna, intr-un dialog demn de o arie de musical, Jack Black si Will Ferrell, cea mai tanara generatie de monstri sacri ai comediei, la gala Oscarurilor din acest an.
Un actor (ba chiar o actrita!) care ar putea sa dezminta acuzatia si sa-i scape pe membrii Academiei de prezumtia de favorizare a dramei si de ignorare a comediei e Diane Keaton. N-am zice ca e singura, dar la ea ne-a fermecat indeosebi dramatismul cu care-si joaca partiturile comice, un „narav deprins probabil de pe vremea cand era actrita de teatru pe Broadway. Iar cand spunem dramatism, nu excludem naturaletea, ba dimpotriva, vorbim despre intensitatea cu care traieste prin personaj, chiar si atunci cand se intampla, sub bagheta lui Woody Allen, sa se joace pe sine insasi.
Diane Hall s-a nascut in 1946, pe 5 ianuarie, urmand sa treaca la Keaton, numele de domnisoara al mamei, in facultate, cand pe lista de admitere exista deja o Diane Hall. Din putinele amanunte legate de copilarie pe care actrita le impartaseste, deducem ca a fost un copil normal pana la punctul in care se dadea de gol zicand ce gandeste. Woody Allen avea sa spuna despre ea ca este o femeie care crede in Dumnezeu din acelasi motiv pentru care crede ca radioul functioneaza pe baza de oameni minusculi care sunt inchisi inauntru. Familia era una conservatoare, traiau in suburbia din apropiere de Los Angeles, iar Diane, fiind singurul copil la parinti, si pe deasupra fata, isi petrecea mare parte din timp in compania mamei sale. Si-a dat seama ca vrea sa devina actrita in adolescenta, cand a asistat la una din ceremoniile locale de premiere a talentelor gospodaresti ale casnicelor din comunitate – mama ei castigand titlul de „Mrs. Los Angeles – fiind profund impresionata de reactiile concurentelor in momentul in care aflau ca sunt castigatoare.
A inceput sa joace pe Broadway in piese care urmau sa aiba mare succes la public, odata ecranizate. In „Hair a jucat timp de noua luni, starnind valva in randul regizorilor cu refuzul ei de a se dezbraca, la fel ca restul distributiei, cand scenele o cereau. Azi glumeste, recunoscand ca atunci si-a primit stampila de catar de care nu avea sa mai scape tot restul carierei. Dar tot atunci l-a cunoscut pe Woody Allen, care, intrigat de incapatanarea ei, o invita la un casting pentru a juca alaturi de el in „Play it Again, Sam, rol pe care il primeste cu multe ezitari din partea producatorilor din pricina ca e mai inalta decat Allen cu 5 centimetri. Piesa tanarului regizor se bucura de mare succes pe Broadway, iar Diane primeste o nominalizare la Tony (echivalentul Oscarului in teatru) pentru Cea mai buna actrita intr-un rol principal.
Despre relatia cu Woody Allen, Diane spune ca s-a terminat cu ceva timp inainte ca ei doi sa inceapa sa lucreze impreuna pe marele ecran. Au existat insa voci care spun ca povestea de dragoste a continuat paralel cu parteneriatul profesional care a durat 10 ani si s-a concretizat in 6 filme. „Annie Hall, cel mai renumit si mai premiat dintre ele, are la baza un scenariu scris de catre Allen despre si pentru Keaton. Annie Hall este Diane Keaton, sau, cum ar spune actrita, o idealizare a tuturor trasaturilor ei de caracter puse cap la cap. Pana si numele eroinei, Hall, este desprins din certificatul de nastere al actritei, cat despre Annie – a fost, inca din copilarie, numele ei de alint. Cert e ca, la doar cativa ani de la debut, Diane Keaton avea cea mai grea, dar si cea mai flatanta misiune, de a se juca pe sine insasi. Si o face atat de bine incat intra in cursa pentru Oscar, pe care, in 1974, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a ei insesi, il castiga..
Urmărește-ne pe 
