„Ia, baiete, si tu, sa nu te sufoci!, am avut senzatia ca-mi zice, dupa prima jumatate de ora de pranz.
Pranz? Doua salate, intr-un restaurant de artisti in care, doi metri mai incolo doua doamne se uitau la doua rochii? Nu, sa spunem mai degraba intalnire de lucru intre doi jurnalisti, in care unul are ceva important de comunicat, intrucat asta e o idee buna de PR, sa comunici, si de fapt asa a si stabilit departamentul de specialitate ca punct in planul anual de constructie a imaginii de brand. Am ramas iar fara aer aici, dar va imaginati ca celalalt jurnalist eram eu, impins din spate cu baioneta de conducatorul juntei militare de amazoane care a pus mana pe redactia Viva!
 |
Deci ne-am intalnit, am vorbit, ea a plecat cu o masina uriasa, doamnelor si domnilor, pe care Mihaela Radulescu o conduce in varianta neagra si pare mai mica, iar Dana o poseda gri, caz in care ai sentimentul nimicniciei umane, mai ales daca o parchezi langa un bloc in scara caruia m-am pupat prima oara in liceu, pe o ploaie cumplita, pana cand a venit tatal ei si ne-a prins, exact cu 23 de ani in urma.
Dar Dana n-avea de unde sa stie amanuntele astea. Pentru ca Dana nu cunoaste amanunte, e la inaltimea de la care ele nu se vad. Nu c-ar fi cu nasul pe sus, pur si simplu asa s-a intamplat, sa se urce intr-un balon captiv si cineva sa taie sfoara. Soarta, veti spune, daca ati fi copilarit in Orient. Da, dar eu si dumneavoastra suntem de-aici, de pe Popa Nan, asa ca ne punem intrebari: de unde a aparut in mijlocul nostru un om atat de aparent lipsit de griji? De unde vine fata asta, care zambeste, vorbeste si pleaca cu precizia si eleganta cu care se deschid sertarele de CD-uri la electronicele alea japoneze scumpe? Si nici nu fac zgomot.
Vine de la televizor, va spun eu. Doar televizorul are efectul asta asupra oamenilor: mii de ore de machiaj, sute de coafor, sedinte cu stiliste si seminarii pe la companii de creme, farduri si vopsele. E ca piatra in raul de munte: chiar si cea mai dura si coltoasa ajunge dupa o vreme, sa fie placuta de tinut in palma, fara asperitati, de-ti vine s-o lipesti pe obraz, sa vezi cat de catifelata poate fi. Cred ca e de la rucola cu smochine. Delirul de mai sus, adica. Dana Razboiu nu-ti provoaca trairi din astea. Dana e facuta din detalii perfecte, asamblate intr-o fabrica din nordul Europei, nu pe vapor in Oceanul Indian. In Europa o si trage ata: mi-a spus ca viseaza sa se retraga intr-o alta tara. De la luminile de studio la raza soarelui care apune in Atlantic: puteti pretinde ca asta e mai naspa decat planul Escai si-al meu de-a munci pana la deces?
Urmărește-ne pe 
