Dallas - Cowboy, petrol si intrigi | Articole revista | Viva.ro

Intr-un interviu recent, Linda Gray a spus ca personajul ei, Sue Ellen, a fost prima nevasta disperata (comparand popularitatea de care se bucura acum „Desperate Housewives“ cu cea a serialului care a facut-o celebra). Cu ce a venit „Dallas“ in plus fata de pleiada de seriale existente la acea vreme? Cu intrigi mai complexe si cu povesti ceva mai credibile, ar raspunde un fan al fenomenului. In plus, spre deosebire de alte productii, gen „The Young and The Restless“, „The Guiding Light“ sau „The Bold and The Beautiful“, filmarile de exterior aveau loc chiar sub cerul liber si nu se facea apel la decoruri. Mai mult, ferma clanului Ewing, cu casa cu tot, era o ferma in toata regula; David Jacobs, creatorul serialului, chiar a insistat sa i se pastreze numele original, Southfork. Si zgarie-norii care apareau pe generic „faceau parte din panorama orasului Dallas. Tot la capitolul credibilitate punctam si talentul actorilor, cativa dintre ei fiind adevarati veterani ai marelui (Barbara Bel Geddes, alias Miss Ellie) si al micului ecran (Larry Hagman, alias J.R.). Dar si cei tineri in bransa, precum Patrick Duffy sau Victoria Principal, faceau fata decent provocarii rolurilor. Intreaga distributie primea din start un punct in plus la capitolul accent sudist, mai toti fiind originari din statele din partea de sud a Americii. Dincolo de luxul si decadenta anilor ‘80, care deborda din fiecare cadru, punctul forte al serialului a fost intotdeauna scenariul. Actiunea era alerta, scenele de dragoste de tipul „Romeo si Julieta“ alternau cu cele in stil „Bonanza“. Cu „Dallas“ aveai parte nu doar de pupaturi: in functie de episod, puteai simti si un parfum de western, ceva suspans si de multe ori replicile personajelor, mult prea bine scrise ca serialul sa fie redus la statutul de soap-opera, iti ramaneau zile in sir in minte. Suspansul nu rivaliza cu cel din clasicele politiste, era mult mai cumpatat, iar echipa de productie facea uz maxim de el in preajma finalurilor de sezon. Cel putin in SUA, acestea coincideau intotdeauna cu inceputul lui iunie, urmand o lunga pauza de vara pana urma sa afli cine l-a impuscat pe J.R., daca acesta mai traieste, daca Pamela a pierdut copilul, ce cauta Bobby la dus si asa mai departe. Din pacate, episodul in care Pamela se trezeste si il gaseste pe Bobby in baie, facand dus – dupa un sezon intreg in care am fost lasati sa credem ca Bobby a murit, pentru ca apoi, totul sa fie pus sub semnul unui vis (al naibii de lung) al Pamelei „a zguduit destul de tare serialul la capitolul credibilitate. Fanii, vazand ca serialul lor preferat o ia pe aratura, s-au imputinat vizibil, iar audientele au inceput sa fie din ce in ce mai scazute, mai cu seama ca, o parte dintre actorii principali fie murisera (Jim Davis, alias Jock), fie se confruntau cu grave probleme de sanatate (Barbara Bel Geddes), fie isi abandonasera rolurile din plictiseala sau in schimbul unor oferte mai bune care nu s-au materializat niciodata (Patrick Duffy, alias Bobby). La sfarsitul celui de-al 13-lea sezon, in 1991, producatorii au decis sa puna punct serialului. Asta nu i-a impiedicat insa pe actorii din rolurile principale sa se bucure pe veci de statutul de legende. Parlamentul Turciei si-a suspendat sedintele in ziua in care se difuza episodul care dezvaluia cine l-a impuscat pe J.R. DESPRE... Longevitate. „Dallas“ a rezistat timp de 13 sezoane, din 1978 pana in 1991. Recorduri de audienta. Episodul „Who Shot J.R.?“ a fost urmarit de peste 90 de milioane de americani si de alte 360 de milioane de telespectatori din toate colturile lumii. Parlamentul Turciei si-a suspendat sedintele in acea zi pentru ca toti membrii sa poata afla cine si de ce l-a impuscat pe J.R. Export de succes. De-a lungul timpului, „Dallas“ a rulat in peste 90 de tari si a fost dublat in 36 de limbi. Filmarile pentru „Dallas: The Movie“ sunt programate sa inceapa in vara acestui an, filmul urmând sa ajunga in cinematografe candva in 2009. Despre distributie, tot ce se stie pana in prezent e ca John Travolta a acceptat partitura lui J.R. Ewing. Catalina SevastreUnul dintre cele mai iubite seriale din, „Dallas“ a fost precum o gura de aer proaspat, capitalist pentru telespectatorii din Romania. Pentru cei care l-au prins la televizor in anii ‘80, serile de sambata erau cel mai asteptat moment al saptamanii. „Dallas“ a fost unul dintre serialele cuminti in sensul ca, in ciuda tuturor uneltirilor lui J.R., Ewingii erau oameni buni. Poate chiar un pic prea buni pentru niste afaceristi din tata in fiu, carora le trecea mai mult petrol prin vene decat sange. In orice caz, Ceausescu a permis difuzarea acestui serial la noi in tara, fiindca arata cat de monstruoase sunt valorile capitaliste. {i noi care, cu mic cu mare, eram de fapt cu ochii dupa decapotabilele lor, dupa rochiile Pamelei, fascinati de faptul ca locuiau intr-o vila cu piscina, cu servitori si, mai presus de toate, de faptul ca a fi „vacar“ putea fi un lucru extraordinar de profitabil. Americanilor le-a placut pentru ca, intr-o perioada de tranzitie (inceputul anilor ‘80), familia Ewing isi pastrase valorile traditionale. Serialul avea parfum: oricat de diabolice ar fi fost intrigile care ii legau, cele 6 personaje centrale continuau, seara de seara, sa ia cina impreuna. In Statele Unite, serialul a debutat in aprile 1978, pe postul de televiziune CBS si a fost conceput initial ca o mini-serie de cinci episoade, fiecare a cate 45 de minute. La inceput, s-a difuzat sambata seara, fara prea mari sperante din partea mai marilor CBS. Nici David Jacobs, creatorul, nu l-a vazut drept un succes. De altfel, pana sa ruleze cel de-al patrulea episod, regizorul isi facuse deja planuri si urma sa propuna conducerii CBS un alt proiect de serial, tot cu cowboy si intrigi cu petrol, dar altfel structurat, pe nume „Knotts Landing“. Dupa difuzarea celui de-al cincilea episod, s-au facut cercetari, iar rezultatele aratau ca „Dallas“ ar fi ajuns sa aiba ratinguri nesperat de bune. Chiar si asa, nimeni nu ar fi crezut ca va ajunge sa numere 13 sezoane. In cei 13 ani in care a rulat, din 1978 pana in 1991, a stabilit recorduri de audienta. Episodul care dezvaluia cine l-a impuscat pe J.R. a fost urmarit cu sufletul la gura de peste 90 de milioane de americani, record doborat doar de cifrele de audienta ale ultimului episod din „M.A.S.H.“. In orice caz, pe plan international, „Dallas“ conducea detasat: fusese unul din primele seriale „exportate“, fiind difuzat in 90 de state. Unele televiziuni continua sa-l difuzeze chiar si azi, la 16 ani de la marea finala. Declinul serialului a survenit in 1991 si a fost cat se poate de previzibil, tinand cont ca dintre personajele de la inceput nu mai ramasese in picioare decat J.R. Ewing. Larry Hagman, actorul care i-a dat viata, se poate lauda cu performanta de a fi aparut in toate cele 358 de episoade, egalata doar de participarea „rivalului“ Ken Kercheval, alias Cliff Barnes.