A participat la Festivalul de Film de la Berlin, a fost ceruta de sotie la Nisa, filmeaza la Bucuresti si este cu gandul la Roma. Intr-un decor romantic, Cristina Cepraga povesteste in exclusivitate pentru VIVA! ce gust are viata de actrita.
Cristina Cepraga l-a cunoscut personal pe Robert de Niro: „Este un om deosebit, placut, modest, in fata caruia m-am fastacit si emotionat. Clasa, valoarea si modestia dezarmeaza, in general…
Filmul „Gianni e le donne’ va putea fi vazut si in Romania?
Exista posibilitatea sa ajunga la Tiff, dar nu sunt sigura 100% de aceasta informatie.
Cand ai vazut filmul, a fost ceva ce ai fi vrut sa faci altfel? Ai fi vrut sa corectezi ceva?
Nu. Era un rol comic, care functiona cu filmul si povestea.
In Romania, interpretezi mereu roluri de femei mature, in general, personaje negative, in timp ce in Italia, regizorii te vad mai degraba ca pe o fetiscana ingenua, rumena in obraji. In ce ipostaza te simti mai bine si de unde crezi ca vine diferenta de perceptie?
Habar nu am. Este o discutie pe care pot sa o lungesc si sa o dezvolt in mai multe sensuri. Sa aleg unul: in Romania, fiind cunoscuta de mica si toata adolescenta lucrand ca prezentator tv, lumea m-a perceput ca fiind exact persoana de la televizor. Voi, cei din presa, stiti ca exista o imagine care se construieste in jurul tau si care nu este neaparat cea reala. De exemplu, in acest pictorial nu a aparut Cristina Cepraga – omul, ci Cristina Cepraga – actrita. Ati creat o poveste, eu joc rolul principal, dar odata ce acest rol se termina, eu trec la pijamaua mea cu ursuleti, la jeansi si la tenisi. Aceasta din urma este tinuta mea atunci cand merg la castinguri.
In „Gianni e le donne’ interpretezi o poloneza. Vei reusi sa scapi de accent si sa poti merge la castinguri pentru aceleasi roluri pentru care se prezinta actritele italiene?
Nu stiu daca ma intereseaza neaparat nationalitatea unui personaj cat regia, scenariul, imaginea si, evident, consistenta rolului in sine. O sa-ti dau un exemplu: Penelope Cruz care are o cariera incredibila fara sa fi avut vreo problema cu rolurile de hispanica in Cetatea Filmului. Important e sa ai un scenarist si un regizor bun.
In martie se lanseaza „Cinque’ in regia lui Francesco Maria Dominedo, unde ai un mic rol de jurnalist de stiri american, iar la Londra se lanseaza pe DVD „Gun of the black sun’. Cum se vede lumea filmului de la Roma si cum se vede de la Bucuresti?
Acolo, ca si aici, oamenii filmului de arta si teatru sunt modesti, ciudati, complicati, atipici si profunzi, dar exista si acea categorie de „artizani’ si nu bijutieri, cei care pun pret pe cu totul si cu totul alte lucruri telurice. Merg pe deviza „ai-esti’ si nu „esti-ai’. Important e sa stii cine esti, ce vrei de la viata si sa nu te schimbi doar pentru ca ti se impune.
Joci in serialul „Mostenirea’ de la Pro TV si ai jucat si in seriale italiene. Prin ce difera modalitatea de lucru?
E un alt gen de proiect, scenariu, ritm de lucru… sunt doua lumi diferite.
In filmele italiene interpretezi de obicei est-europence, iar in „Mostenirea’ esti o italianca. Este ironic? Este amuzant? Te deranjeaza acest lucru? Sau, dimpotriva, ti se pare provocator?
De ce m-ar putea deranja sa joc roluri la polul opus, de ce m-ar deranja alegerile mele, de ce sa ma deranjeze ca pot munci concomitent la mai multe proiecte cand multi colegi, fosti colegi actori romani si italieni se plang ca nu au destule proiecte? E o meserie cu suisuri si coborasuri de toate felurile, dar cand esti pe „front’ esti norocos. Eu asa ma consider. A fost o experienta utila!
Robert De Niro este actorul tau preferat. Spune-mi cum a fost cand l-ai intalnit.
Este un om deosebit, placut, modest, in fata caruia m-am fastacit si emotionat. Clasa, valoarea si modestia dezarmeaza, in general…Care au fost intalnirile care te-au inspirat cel mai mult ca actrita?
In fiecare zi, om, situatie gasesc inspiratie. Ca actrita absorb orice, precum un burete care vrea sa se imbibe cu emotii. Sunt curioasa. Studiez oameni, reactii, gesturi. Sunt un bun imitator, asa imi spun cei ce ma cunosc bine, de mica eram bufonul clasei, imitam orice profesor, coleg, chiar animale… Am o atentie distributiva si cred ca asta ajuta un actor.
Iubitul tau te-a insotit la Berlin. Te urmeaza oriunde te poarta meseria ta?
Ma urmeaza in masura timpului lui, dar si eu pe el. Ne sustinem reciproc, dar nu suntem acel gen de cuplu care se sufoca unul fara altul.
Cand te-am sunat sa te intreb ce make-up artist preferi pentru sedinta noastra foto, erai in Italia. Cat de greu iti este sa stai departe de iubitul tau?
Te obisnuiesti. E o meserie de nomad. Cand m-a cunoscut, stia cu ce ma ocup. Eu calatoresc mult, dar si el la fel. Cred ca e si secretul unei relatii de durata, sa nu sufoci si sa iti urmezi pasiunile.
Unde te simti acasa, in Romania sau in Italia?
Unde am o perna. De fapt, si la varsta asta calatoresc cu „puiul’, pernuta mea, in bagaj. Glumesc! (rade) Cred ca ma simt mai acasa acum la Roma.