Cristina Cepraga - Femeia fatala vs. blonda inocenta | Articole revista | Viva.ro

A participat la Festivalul de Film de la Berlin, a fost ceruta de sotie la Nisa, filmeaza la Bucuresti si este cu gandul la Roma. Intr-un decor romantic, Cristina Cepraga povesteste in exclusivitate pentru VIVA! ce gust are viata de actrita.Cristina Cepraga l-a cunoscut personal pe Robert de Niro: „Este un om deosebit, placut, modest, in fata caruia m-am fastacit si emotionat. Clasa, valoarea si modestia dezarmeaza, in general...“ Filmul „Gianni e le donne” va putea fi vazut si in Romania? Exista posibilitatea sa ajunga la Tiff, dar nu sunt sigura 100% de aceasta informatie. Cand ai vazut filmul, a fost ceva ce ai fi vrut sa faci altfel? Ai fi vrut sa corectezi ceva? Nu. Era un rol comic, care functiona cu filmul si povestea. In Romania, interpretezi mereu roluri de femei mature, in general, personaje negative, in timp ce in Italia, regizorii te vad mai degraba ca pe o fetiscana ingenua, rumena in obraji. In ce ipostaza te simti mai bine si de unde crezi ca vine diferenta de perceptie? Habar nu am. Este o discutie pe care pot sa o lungesc si sa o dezvolt in mai multe sensuri. Sa aleg unul: in Romania, fiind cunoscuta de mica si toata adolescenta lucrand ca prezentator tv, lumea m-a perceput ca fiind exact persoana de la televizor. Voi, cei din presa, stiti ca exista o imagine care se construieste in jurul tau si care nu este neaparat cea reala. De exemplu, in acest pictorial nu a aparut Cristina Cepraga – omul, ci Cristina Cepraga – actrita. Ati creat o poveste, eu joc rolul principal, dar odata ce acest rol se termina, eu trec la pijamaua mea cu ursuleti, la jeansi si la tenisi. Aceasta din urma este tinuta mea atunci cand merg la castinguri. In „Gianni e le donne” interpretezi o poloneza. Vei reusi sa scapi de accent si sa poti merge la castinguri pentru aceleasi roluri pentru care se prezinta actritele italiene? Nu stiu daca ma intereseaza neaparat nationalitatea unui personaj cat regia, scenariul, imaginea si, evident, consistenta rolului in sine. O sa-ti dau un exemplu: Penelope Cruz care are o cariera incredibila fara sa fi avut vreo problema cu rolurile de hispanica in Cetatea Filmului. Important e sa ai un scenarist si un regizor bun. In martie se lanseaza „Cinque” in regia lui Francesco Maria Dominedo, unde ai un mic rol de jurnalist de stiri american, iar la Londra se lanseaza pe DVD „Gun of the black sun”. Cum se vede lumea filmului de la Roma si cum se vede de la Bucuresti? Acolo, ca si aici, oamenii filmului de arta si teatru sunt modesti, ciudati, complicati, atipici si profunzi, dar exista si acea categorie de „artizani” si nu bijutieri, cei care pun pret pe cu totul si cu totul alte lucruri telurice. Merg pe deviza „ai-esti” si nu „esti-ai”. Important e sa stii cine esti, ce vrei de la viata si sa nu te schimbi doar pentru ca ti se impune. Joci in serialul „Mostenirea” de la Pro TV si ai jucat si in seriale italiene. Prin ce difera modalitatea de lucru? E un alt gen de proiect, scenariu, ritm de lucru... sunt doua lumi diferite. In filmele italiene interpretezi de obicei est-europence, iar in „Mostenirea” esti o italianca. Este ironic? Este amuzant? Te deranjeaza acest lucru? Sau, dimpotriva, ti se pare provocator? De ce m-ar putea deranja sa joc roluri la polul opus, de ce m-ar deranja alegerile mele, de ce sa ma deranjeze ca pot munci concomitent la mai multe proiecte cand multi colegi, fosti colegi actori romani si italieni se plang ca nu au destule proiecte? E o meserie cu suisuri si coborasuri de toate felurile, dar cand esti pe „front” esti norocos. Eu asa ma consider. A fost o experienta utila! Robert De Niro este actorul tau preferat. Spune-mi cum a fost cand l-ai intalnit. Este un om deosebit, placut, modest, in fata caruia m-am fastacit si emotionat. Clasa, valoarea si modestia dezarmeaza, in general...Care au fost intalnirile care te-au inspirat cel mai mult ca actrita? In fiecare zi, om, situatie gasesc inspiratie. Ca actrita absorb orice, precum un burete care vrea sa se imbibe cu emotii. Sunt curioasa. Studiez oameni, reactii, gesturi. Sunt un bun imitator, asa imi spun cei ce ma cunosc bine, de mica eram bufonul clasei, imitam orice profesor, coleg, chiar animale... Am o atentie distributiva si cred ca asta ajuta un actor. Iubitul tau te-a insotit la Berlin. Te urmeaza oriunde te poarta meseria ta? Ma urmeaza in masura timpului lui, dar si eu pe el. Ne sustinem reciproc, dar nu suntem acel gen de cuplu care se sufoca unul fara altul. Cand te-am sunat sa te intreb ce make-up artist preferi pentru sedinta noastra foto, erai in Italia. Cat de greu iti este sa stai departe de iubitul tau? Te obisnuiesti. E o meserie de nomad. Cand m-a cunoscut, stia cu ce ma ocup. Eu calatoresc mult, dar si el la fel. Cred ca e si secretul unei relatii de durata, sa nu sufoci si sa iti urmezi pasiunile. Unde te simti acasa, in Romania sau in Italia? Unde am o perna. De fapt, si la varsta asta calatoresc cu „puiul”, pernuta mea, in bagaj. Glumesc! (rade) Cred ca ma simt mai acasa acum la Roma. Cristina a fost ceruta de sotie de iubitul ei in Franta, la Nisa. Dupa dorinta viitoarei mirese, nunta se va desfasura probabil la Positano, in Italia. Stiu ca ai o relatie speciala cu parintii tai. Cat de des va vizitati cand lucrezi in Italia? Sa stii ca nu atat de des precum s-ar crede. In primii ani de Italia am vrut sa ma rup de tot si nu am venit in Romania mai bine de un an si nici ei nu au venit. A fost dur, dar util gestul acesta ca sa ma pun la incercare. Cand traiam in tara, nu numai ca stateam cu ei, dar erau omniprezenti in tot si toate si nu ma maturizasem deloc in felul asta. Am luat viata in piept si mi-a prins bine. Am momente cand imi dau teme dure de depasit, asa cum am facut si la moartea Papei, cand am plecat cu un grup de tineri sa stam la coada la Vatican alaturi de credinciosii lumii crestine si nu numai ca sa putem vedea trupul Papei Ioan Paul al doilea. Toate astea au durat mai bine de 13 ore in care am si lesinat. Dar am reusit. Pe o scara de la 1 la 10, care este notorietatea ta in Italia si care este in Romania? Habar nu am... Nu m-am dus in Italia sa zambesc senzual din reviste sau la emisiuni, ci sa invat sa joc, sa invat sa fiu mai buna si mai pregatita. Oricum, niciodata nu o sa ma simt pregatita indeajuns... Esti imaginea brandului de bijuterii Goodwin Accessories care apartine iubitului tau. La Roma, in multe locuri publice, sunt panouri mari cu chipul tau. In urma acestei campanii, ai primit oferte de a reprezenta si imaginea altor branduri? Deocamdata abia au aparut de vreo luna-doua reclamele. Dar daca o sa fie propuneri, de ce nu, daca produsul ma reprezinta. In viitor, te vezi traind in Romania sau in Italia? Cred ca in Antananarivo... Nu stiu... chiar e posibil oriunde. Dar, cu siguranta, baza mea o sa fie la Roma. E un loc magic, consider ca am renascut acolo acum mai bine de sase ani. Tu si James sunteti impreuna de mai multi ani, iar anul acesta, el te-a cerut de sotie la Nisa. Sunteti un cuplu romantic? Noi suntem impreuna de cinci ani, dar viata noastra e destul de rezervata si boema si prefer sa o tin asa, ca pe ceva pretios, sa fie doar a mea. Cum planuiti sa fie nunta voastra? Unde se va desfasura? Pe o plaja din Positano. Asa mi-as dori. De la vis la realitate mai e o mica distanta. Sunteti o familie internationala: James este jumatate francez, jumatate englez, dar nascut si crescut in Italia. In ce limba vor-biti in casa? Un melanj, dar per total in italiana. El, romana nu stie deloc, din pacate. Mi-a placut cum ai cantat la pian in timpul sedintei foto. Ti-ai pastrat acest obicei? Ai un pian acasa? Este visul meu ca pianina strabunicii, fosta cantareata de opera, a bunicii – pianista si a mamei – regizor muzical, sa devina a mea si sa o aduc in Italia unde sa pot canta din nou ca in copilarie, cand bunica ma ascula inainte de auditii... Imaginea romanilor in Italia continua sa fie deplorabila. Iti vei lua cetatenia italiana? Cred ca imaginea romanilor este in continuare proasta, din pacate, ceea ce pentru romanii de acolo care se lupta sa schimbe parerea in masa, devine o corvoada, o munca titanica. Mi-as dori ca si conationalii mei sa nu mai dea in cap celor care cu o floare incearca sa faca primavara si sa aduca un cuvant de lauda Romaniei! Probabil ca o sa iau curand si cetatenia italiana. Luana Danet, Fotograf Ciprian Strugariu, Stilist Ana Andrei, Machiaj Dana Argesan, Coafura Cristina Trohani (Cristina Trohani Salon), Vestimentatie: Doina Levintza, Maria Lucia Hohan, Dolce&Gabbana (Mengotti). Multumim pentru sprijin Hotel Intercontinental Suntem la etajul al 19-lea, in apartamentul prezidential al Hotelului Intercontinental, unde cineva fredoneaza celebrul refren al lui Edith Piaf „Quand il me prend dans ses bras / Il me parle tout bas, / Je vois la vie en rose...” Este Cristina Cepraga (32), care are toate motivele sa vada viata in roz: anul acesta a fost invitata pentru prima data la un festival important de film, cel de la Berlin, iar iubitul ei, James Goodwin, a cerut-o de sotie. Femeia pe care o am in fata nu mai are absolut nimic din adolescenta Kitty care parasea Romania in urma cu 7 ani pentru a se arunca in nebunia aventurii vietii de actrita in Italia. „Roma este cea mai buna alegere pe care am facut-o de cand ma stiu”,imi spune ea in timp ce imi arata pe MacBook Air trailer-ul filmului italian in care joaca rolul unei poloneze si care a fost proiectat intr-o sectiune speciala a Festivalului de Film de la Berlin. Intre timp, Kristina nu sta locului o clipa: raspunde la telefoane, fumeaza, da mesaje, scoate din valiza accesoriile pe care le-a adus pentru sedinta foto – constat cu aceasta ocazie ca ii plac pantofii Marc Jacobs – imi arata o revista de cinema din Italia in care a aparut de curand. O urmaresc cu privirea, iar look-ul ei este insasi definitia feminitatii: de la fusta creion care ii subliniaza trupul clepsidra, la rochia bijuterie creata de Doina Levintza pe care ar fi trebuit sa o poarte pe covorul rosu al Festivalului de la Berlin, Cristina reuseste sa surprinda in fiecare moment, wramanand insa aceeasi. Este navalnica, imprevizibila, fermecatoare, plina de umor, spumoasa ca o sampanie. Trupul ei desenat de curbe senzuale se abandoneaza obiectivului aparatului de fotografiat. Stie sa se joace cu camera, iar camera o iubeste. Fotograful este sedus de naturaletea ei. Amandoi se distreaza vorbind in romana cu accent italienesc, iar din cand in cand, Cristina se opreste si povesteste cate o intamplare care ne face pe toti sa radem cu pofta. Apoi se aseaza la pian si, dupa o bucata de Bach, incepe o oarecare melodie pop la moda acum cativa ani. Nu pozeaza, ci joaca un rol: cel al femeii spectacol. Ai participat la Berlin, la unul dintre cele mai importante festivaluri de film. Cum a fost? Ai avut emotii? A fost un moment deosebit si frumos, nu numai covorul rosu in sine, ci si echipa cu care am mers, filmul rafinat si poetic. Am visat la momentul acesta din copilarie. Ce rochie ai purtat pe covorul rosu? Am apelat la calitatea, rafinamentul si clasa incontestabila a Doinei Levintza care consider ca este cea mai reprezentativa pentru Romania, fiind scenograf de film si teatru, creator de moda, intr-un cuvant, artist. Am crescut cu prezentarile ei, emisiuni de televiziune, spectacole de teatru, festivaluri, filme si, in general, emotii pe care le daruia ochiului si inimii, sperand ca intr-o buna zi, cand voi fi „mare”, sa imbrac si eu creatiile ei. Primul covor rosu din viata ta a fost asa cum ai visat? A fost foarte frig si a fost o zi cu multe emotii si peripetii... Care sunt asteptarile tale acum, dupa participarea la un festival atat de important? Mi se intampla ceva firesc: imi doresc sa mai fie si altele.