Suntem la etajul al 19-lea, in apartamentul prezidential al Hotelului Intercontinental, unde cineva fredoneaza celebrul refren al lui Edith Piaf „Quand il me prend dans ses bras / Il me parle tout bas, / Je vois la vie en rose…' Este Cristina Cepraga (32), care are toate motivele sa vada viata in roz: anul acesta a fost invitata pentru prima data la un festival important de film, cel de la Berlin, iar iubitul ei, James Goodwin, a cerut-o de sotie. Femeia pe care o am in fata nu mai are absolut nimic din adolescenta Kitty care parasea Romania in urma cu 7 ani pentru a se arunca in nebunia aventurii vietii de actrita in Italia. „Roma este cea mai buna alegere pe care am facut-o de cand ma stiu',imi spune ea in timp ce imi arata pe MacBook Air trailer-ul filmului italian in care joaca rolul unei poloneze si care a fost proiectat intr-o sectiune speciala a Festivalului de Film de la Berlin. Intre timp, Kristina nu sta locului o clipa: raspunde la telefoane, fumeaza, da mesaje, scoate din valiza accesoriile pe care le-a adus pentru sedinta foto – constat cu aceasta ocazie ca ii plac pantofii Marc Jacobs – imi arata o revista de cinema din Italia in care a aparut de curand.
O urmaresc cu privirea, iar look-ul ei este insasi definitia feminitatii: de la fusta creion care ii subliniaza trupul clepsidra, la rochia bijuterie creata de Doina Levintza pe care ar fi trebuit sa o poarte pe covorul rosu al Festivalului de la Berlin, Cristina reuseste sa surprinda in fiecare moment, wramanand insa aceeasi. Este navalnica, imprevizibila, fermecatoare, plina de umor, spumoasa ca o sampanie. Trupul ei desenat de curbe senzuale se abandoneaza obiectivului aparatului de fotografiat. Stie sa se joace cu camera, iar camera o iubeste. Fotograful este sedus de naturaletea ei. Amandoi se distreaza vorbind in romana cu accent italienesc, iar din cand in cand, Cristina se opreste si povesteste cate o intamplare care ne face pe toti sa radem cu pofta. Apoi se aseaza la pian si, dupa o bucata de Bach, incepe o oarecare melodie pop la moda acum cativa ani. Nu pozeaza, ci joaca un rol: cel al femeii spectacol.
Ai participat la Berlin, la unul dintre cele mai importante festivaluri de film. Cum a fost? Ai avut emotii?
A fost un moment deosebit si frumos, nu numai covorul rosu in sine, ci si echipa cu care am mers, filmul rafinat si poetic. Am visat la momentul acesta din copilarie.
Ce rochie ai purtat pe covorul rosu?
Am apelat la calitatea, rafinamentul si clasa incontestabila a Doinei Levintza care consider ca este cea mai reprezentativa pentru Romania, fiind scenograf de film si teatru, creator de moda, intr-un cuvant, artist. Am crescut cu prezentarile ei, emisiuni de televiziune, spectacole de teatru, festivaluri, filme si, in general, emotii pe care le daruia ochiului si inimii, sperand ca intr-o buna zi, cand voi fi „mare', sa imbrac si eu creatiile ei.
Primul covor rosu din viata ta a fost asa cum ai visat?
A fost foarte frig si a fost o zi cu multe emotii si peripetii…
Care sunt asteptarile tale acum, dupa participarea la un festival atat de important?
Mi se intampla ceva firesc: imi doresc sa mai fie si altele.
Urmărește-ne pe 
