Cabral - Bai, negrule! Autoportret

Nascut din dragostea unei buzoience si a unui congolez, in arealul carpato-danubiano-pontic, in superbul an 1977, dupa cutremur. Nascut sanatos in cadrul spitalului numit popular „9' din Bucuresti. Fizic ciudat avand in vedere petele de culoare maron inchis care imi acopereau epiderma, motiv al multor ciocniri, dar si al textului acestuia.

De multe ori ma intreaba lumea de ce folosesc des auto-introducerea „a venit omu negru. Pai, treaba e simpla: romanii se uita la filme. La multe filme, indeosebi americane. Si de acolo romanii au inteles ca astia de absorb lumina cu sarg (recte negrii) sunt extrem de sensibili la folosirea cuvintelor ce aduc aminte de nuantele epidermei. Adica nu poti sa spui „negru, trebuie sa spui „colloured, adica vezi, Doamne, cum ar veni nu ca ar fi alb, ci are o nuanta politically-corect(a)! Si tot din filmele astea hamericanesti au inteles romanii ca nu poti introduce in discutie chestii legate de culoare. Adica ar fi o gafa sa spui „cei ca tine cu sensul de „voi negrii. Nu, ar trebui sa elogiezi in acea fraza tot ce e african in rasa cu mai mult pigment si sa pomenesti neaparat de „afro-american.

E, in momentul in care eu zic „au venit negrii atmosfera se detensioneaza, oamenii nu mai sunt crispati si atenti la orice vorba legata de culoare, nu mai am surpriza sa aud „uite masina aia de culoare in loc de „uite masina aia neagra. Probabil pentru cineva care (si nu-mi dau seama de ce-ar fi) este atent la mine, uneori parca spun prea des asta cu „negrii, insa pentru cei care ma cunosc mai putin este fix capul de pod care asigura un dialog intre doi oameni vii si nu intre epiderme de diferite nuante.

Cand Cristina (cum ar fi „sefa mare de la Viva, care cred ca inca este suparata pe mine din alte motive si sper ca poate la un moment dat fac eu o tukha-hara intoarsa si-i trece) mi-a zis ca i-ar placea sa fac un material despre rasismul din Romania, am crezut ca face misto. Eu, lenes din fire, am incercat sa ma eschivez maiastru, dar cand discuti in contradictoriu cu ea ramai repede fara argumente, asa ca iata cum ti-am rapit deja 3 minute din timp scriind… asta. O sa fiu cat se poate de franc, daca ceva te va deranja in articolul asta… imi pare rau si pentru mine si pentru tine.

M-am nascut in Berceni, south-side Bucharest, intr-un moment total nepotrivit: comunism. Nu pot sa spun despre momentele in care kilometrajul meu arata cifra zero, dar sunt lucruri pe care nu le voi uita.

De multe ori lumea ma intreaba daca am simtit ce-i aia rasism in Romania. Acum… daca rasism inseamna sa fii strigat pe strada „cioroi, „maimuta, „gibon, „smolit si alte chestii din astea, atunci as putea sa raspund cu „da. Daca rasism inseamna ca a trebuit sa ma mute mama de 3 ori intre clasele I-VIII din scoala in scoala pentru ca am avut profesori care refuzau sa ma invete pentru ca eram patat… atunci as putea sa raspund cu „da.

Daca rasism inseamna sa nu fii lasat sa intri intr-un loc pentru ca esti negru sau inseamna ca pe strada striga cate un simpatic exhaustiv, in timp ce te duce mama ta de mana „faaa, iti plac maimutele, huh?!… iar iti raspund cu „da. Daca rasism inseamna sa te ia lumea la omor pentru simplul fapt ca esti mult prea bronzat… iti raspund cu „da la intrebarea ta. Ideea este insa ca trebuie sa privesti lucrurile per ansamblu. Da, am avut multe episoade din viata cand am inteles ca, in Romania, uneori negrul nu este cea mai trendy culoare. Dar in acelasi timp, oricat de mult ar vrea sa se vaite un negru ca l-a afectat rasismul, realitatea il contrazice. Si cred ca cel mai eficient ar fi sa vorbim despre cele doua perioade clare: inainte si dupa comunism.