„Ce avem noi, Roberto si cu mine, nu poate fi clintit cu una cu doua. E iubire adevarata. Avem si noi starile noastre negative, dar de fiecare data ne luptam cu ele.
Cum i-ar fi placut lui Pavarotti, probabil…
Da, exact, pentru ca a fost un mix de opera si pop. Poate chiar mai mult pop. Au fost acolo evident si Placido si Jose (n.r. – Domingo si Carreras). Dar toti eram obositi, pentru ca toti avusesem alte concerte cu o seara inainte. In fine, o experienta interesanta.
Nu am prea vazut soprane prin reviste. Sunteti un caz rar. V-ati dorit asta?
(Rade) Nu, doar nu va inchipuiti ca eu le chem. Revistele imi cer fotografii si interviuri. Propunerile au venit si, pentru ca sunt ludica, am acceptat viziunile fotografilor. E o reactie a lor, ma vad in toate chipurile… Eu ma las pe mana lor pentru ca imi place sa ma joc, dar e destul de obositor, recunosc. Totul a inceput de cand am avut „Traviata la Covent Garden, in 1994. Apoi a devenit si mai intens dupa ce m-am casatorit cu Roberto. A fost un soc pentru mine. De obicei apari in reviste, in presa in general, dupa ce nu mai esti… La mine se intampla altfel. E inexplicabil… Nu cunoscusem partea asta a artistului liric.
Poate pentru ca sunteti cu adevarat o diva…
Da, poate… Nu stiu daca personalitatea mea sau charisma ii face pe oameni sa fie interesati. Nu stiu, poate ar trebui eu sa fac niste interviuri cu cei de la reviste pentru a-i intreba de ce ma prefera. (rade) Dar pentru mine altceva este important: ca las ceva in lumea operei. Sunt responsabila si foarte atenta cu ce fac, de aceea am si curajul sa spun, cand e cazul, NU. Spectacolele mele sunt foarte bine pregatite, imi asum cu mare responsabilitate tot ce fac.
Dar va faceti inamici…
Nu, de fapt ei mi-au purtat noroc, pentru ca m-au ajutat promotional. Dupa astfel de conflicte, mi se vand mai multe discuri… In orice faci e si un lucru rau, dar si unul bun si reactiile sunt dintre cele mai diverse. Asta nu poate decat sa ma ajute.
Este un an in care parca se redefinesc relatiile intre oameni. Aud despre atat de multe despartiri, incat nu ma pot abtine sa nu va intreb: cum faceti ca relatia cu Roberto Alagna, casnicia dvs. sa nu aiba de suferit? Aveti programe diferite, orgolii, momente de mare oboseala?
Ne intrebam si noi. Cred ca e vorba despre iubire adevarata. De unde pornim, e ceva adevarat, care nu poate fi clintit cu una cu doua. Avem si noi starile noastre negative, dar de fiecare data ne luptam cu ele si cred ca rezistenta unui cuplu poate sta si in faptul ca trebuie sa accepti parerile celui de langa tine, as putea spune sa le inghiti, dar ar fi o conotatie negativa. Nu, sa le accepti! Cu respect, cu iubire, cu rabdare. De multe ori chiar si cu parere de rau, dar nu ai ce face. Este un pret pe care il platesti. Daca te desparti de Mister X si te vei casatori cu Mister Y, cu siguranta vei avea exact acelasi tip de probleme.
Mai aveti fluturi in stomac atunci cand intra Alagna pe usa?
Da. (rade) Cu siguranta. Stie el cum sa faca. Uite si asta e o calitate. Sigur ca intervine rutina intre doi oameni, dar trebuie sa stii cum sa faci, ce sa faci, ca sa te remarci. Si sa aduci ceva nou relatiei. Intr-o relatie nu este importanta numai o persoana, la fel de importanta este si cealalta.
Ca de la femeie la femeie va intreb: fericirea din casnicie, mediatizarea mai ales in revistele glossy de la noi si de afara, toate astea nu va aduc invidii din partea colegelor de scena?
Nu! Se incearca sa fim puse intr-o oarecare rivalitate. Dar si cu Ana Netrebko sau Renne Fleming sau cu altele sunt prietena, mergem la spectacolele noastre, ne intalnim. Rivalitatea nu exista, ne interesam unele de altele, ne pasa de ce facem. Nu traim momente de lupta intre noi, nu mi s-a intamplat niciodata cu niciun coleg. Nici mie, nici lui Roberto.
Cristina Stanciulescu, Fotografii Northfoto/H&K
Angela Gheorghiu – Lara – Granada
Urmărește-ne pe 
