Cum ati ajuns sa studiati muzica?
De cand am deschis gura am cantat. E o pasare in mine care canta si oricine isi da seama ca fiinta asta a fost daruita mai mult decat e normal. Am fost foarte buna la scoala, am un creier care m-a salvat. Am avut 10 pe linie si vroiam sa ma fac medic chirurg. Dar inainte sa implinesc eu 14 ani, a venit cineva de la Conservator si a zis ca nu trebuie sa fac chirurgie si m-a trimis la Iasi la Liceul de Muzica.
Unde l-ati cunoscut pe viitorul dvs. sot…
Da, alta nebunie! El era in ultimul an de liceu si statea la internat, eu eram in clasa a IX-a si stateam la gazda. Apoi el a plecat sa dea examen la Facultatea de Arta, iar eu am ramas sa termin liceul. M-am lipit de el instinctiv, cautam un ajutor, nu aveam tata, familie. N-am avut nici copilarie, nici adolescenta… Eu practic nu stiu ce inseamna sa traiesti. M-am casatorit la 18 ani, l-am avut pe Ciprian si peste 4 ani pe Tudor.
Aveati doi copii mici si ajunseserati profesor corepetitor la Liceul de Muzica din Suceava. Cum a reusit o profesoara de provincie sa se rupa din acel mediu?
A fost greu, aveam 2 copii, o mama bolnava, un sot pictor disperat, nebun, orgolios si invidios! La un moment dat au venit in Suceava niste profesori din RDG care s-au indragostit pe loc de mine si m-au invitat la Leipzig la un festival. Dar nu puteam sa plec pentru ca nu se dadea voie. Nu vreau sa spun cata bataie de joc am indurat pana m-au lasat sa plec! Am renuntat la jobul meu si m-am decis sa plec. Dar inainte de asta am avut o sarcina care isi incetase evolutia, iar eu nu am stiut si am facut presepticemie. Am stat in spital cu febra, eram ca un sche-let, aveam 45 de kg, nu puteam nici sa merg, nici sa mananc. Am fost la un pas de moarte! Am plecat tarandu-ma la Leipzig, unde cineva din RFG m-a invitat la un alt festival, unde iar am avut probleme cu viza.
Dar in Belgia cum ati reusit sa va stabiliti?
Am fost invitata la un workshop. Belgia a fost tot un pionierat, nu am vrut sa plec, dar nu aveam mancare pentru copiii mei si nu am vrut ca ei sa traiasca ce am trait eu.
Si sotul ce a spus?
Du-te tu, salveaza-te! Salveaza copiii!
De ce nu v-a urmat?
Poate s-a gandit ca m-a incurcat destul pana atunci neputand sa-mi asigure marea bogatie de care avea nevoie asa un har, ca e un pictor sarac…
Iar 10 ani de trait separat v-au facut sa divortati…
Da, el a ramas aici disperat, in depresie, eu eram singura acolo cu doi copii care ma chinuiau, desi ma iubeau. Ei erau niste fiinte care aveau nevoie de tata, de colegi, de prieteni…
I-ati dat la scoala acolo?
Eu am plecat acolo ca profesor. Printr-o intamplare a sortii am dat examen acolo. I-am luat cu mine, au venit la Conservator, aveau 15 si 18 ani. Poate parea frumos, sa stai in Belgia si sa ai doi copii la Conservator, dar in realitate era foarte greu…
Care e motorul care va impinge inainte?
E o chestie personala. Eu sunt venita aici sa fac lucruri, sa infrumusetez…
Copiii v-au mostenit energia?
Daca nu au mostenit-o, au parte zilnic de ea, de la sursa.
Care sunt cele mai mari bucurii pe care vi le-au facut in viata Ciprian si Tudor?
Cipi are o fetita care seamana leit cu mine si pe care o cheama tot Anca.
Locuiti impreuna?
Da.
Urmărește-ne pe 
