Ce ai studiat in Romania?
Arta si desenul. Cat am fost eleva la liceu ma duceam la cluburi de desen si ma pasiona extraordinar. Profesorul meu de arta a fost domnul Asciu, care a plecat apoi in America la New York Times, fiind un mare caricaturist. El mi-a spus ca atunci cand vrei sa schimbi expresia unei fete, trebuie sa schimbi gura si sprancenele, pentru ca ele sunt cele care dezvaluie emotiile. Apoi am fost studenta la Constructii Civile si Industriale unde am studiat desen tehnic timp de 5 ani. Mie mi se parea cel mai usor sa fac geometrie in spatiu si desene ale unor structuri industriale vazute de asemenea in spatiu, pentru ca aveam o mare usurinta in a le vedea, lucru mai rar intalnit, cel putin la colegii mei. Era o chestie de imaginatie pe care eu o aveam in mod natural, asa cum unii pot invata limbi straine sau pot face alte lucruri. Asa era pentru mine desenul tehnic.
Probabil ca i-ai mostenit pe parintii tai…
Da… Mama mea, Victoria Barbu, avea in Constanta un atelier de croitorie. Facea haine pentru femei, iar tata pentru barbati. Numai ca tata a murit cand eu aveam 12 ani si a trebuit sa o ajut pe mama sa tina afacerea. Si am inceput sa desenez pentru ea rochii. Aveam capacitatea de a-mi da seama cum trebuie sa stea o rochie pe un corp care nu era perfect, in asa fel incat sa-i ascunda imperfectiunile. Cu alte cuvinte, in mod natural, ajungeam la un fel de balanta, urmaream o anumita proportie.
Bun, dar cum ai ajuns sa o pensezi pe Jennifer Lopez? Ca nu orice roman care ajunge la Hollywood, devine si prieten cu Sharon Stone, de pilda, sau cu atatea altele?
Sotul meu ajunsese, deci, in America inaintea mea… Mi-a spus ca trebuie sa-mi iau un job care sa nu presupuna cunoasterea perfecta a limbii engleze. Mi-a propus sa ma duc la cosmetica. Asa ca am facut Scoala de Cosmetica din Constanta, inainte de a pleca in State. Apoi am ajuns la Holly-wood, unde m-am angajat la un salon de frumusete in locul unei fete care pleca in concediu de maternitate. M-au placut insa si am ramas acolo. In timp, mi-am dat seama ca nimeni nu acorda o atentie speciala sprancenelor si asa am ajuns, dupa cum spuneam inainte, sa studiez, sa aflu cum trebuie sa incadrez spranceana intr-un anume tip de fata, ce reguli se impun… Am dezvoltat o tehnica prin care se poate realiza „proportia de aur. Cel mai bun exemplu este Jennifer Lopez. Cand am inceput sa o pensez, Jennifer era dansatoare. Avea sprancenele groase, parul negru… I-am schimbat lookul si fata ei a capatat acea proportie de aur, care a atras privirile, facand-o mai interesanta…
Dar nu te-a inhibat faptul ca erau niste vedete internationale?
Nu, pentru ca acum 18 ani nu erau chiar asa… Interesul meu nu era atunci celebritatea, ci faptul ca aveam nevoie de un job. America pentru mine a fost un soc! Plecasem de la o casa, o masina, o stare si ajunsesem acolo unde nu aveam nimic! Si nu m-a inhibat nimic! Aveam alte prioritati. Sigur ca in timp am ajuns sa fac parte din viata celebritatilor, dar nu a fost scopul meu acesta… De pilda Jennifer m-a invitat la botezul copiilor ei, iar cand Oprah a implinit 50 de ani a facut o mare petrecere, iar in timpul zilei a organizat un lunch cu 50 dintre cele mai bune prietene ale ei intre care am fost si eu. Recunosc, a fost o onoare pentru mine…
Urmărește-ne pe 
