Ana Ularu: Cu gandul la regie
Ana Ularu: Cu gandul la regie
„Orice actor trebuie sa aiba preferinte, sa aleaga, sa fie sceptic, dar sa isi si permita sa greseasca, sa riste, sa se lupte si sa-si mai ia si cate doua palme.”
Cand era inca eleva de liceu si avea doar 15 ani a interpretat primul ei rol pe o scena adevarata. E vorba de Lolita alaturi de Stefan Iordache in piesa cu acelasi nume, montata la Teatrul Mic. „Eram cea mai mica dintre cele 20 si ceva de candidate, venite cu monoloage si forta. Imi era fooooaaaaaaaaaaarte frica, iar la mine sentimentul asta poate fi foarte bun si creativ sau ma poate darama complet. De data asta a fost bine.” Desi dragostea ei pentru teatru este o certitudine, in anii care au urmat, Ana a jucat mai mult in filme. La varsta intrebarilor, cand adolescentii umbla hai-hui, experimenteaza, se revolta, gresesc, ea se ducea la castinguri pe care le si lua. Pana acum a jucat in Italiencele, Damen Tango, Magnatul, doua scurtmetraje – Turkey Girl in regia lui Cristian Mungiu, parte din proiectul Lost and Found si Bucuresti-Berlin, iar lista continua cu Maria, Un pod plin cu jucarii stricate, Concluzie, Intalnire scurta. Desi Ana nu crede ca premiile masoara talentul unui actor, nu putem sa trecem neobservat faptul ca a primit premiul UCIN pentru debut si Berlin Today Award.
Dragostea pentru regie si muzica
Din pacate timpul Anei este foarte limitat in ultima vreme. E adevarat ca noi toti ne plangem de acelasi lucru, insa la ea problema este ceva mai dramatica: „Zilele astea timpul meu este impartit intre duble de la ora 2 noaptea pana la 6 dimineata. Ziua incepe cu un mic dejun frugal, cereale cu lapte, dupa care urmeaza filmarile, repetitiile, apoi scoala (Ana este studenta in anul 3 la UNATC). Stiu sigur ca nu o sa renunt niciodata la spectacolele cu colegii mei de la regie sau la proiecte independente, la guerilla film-making, la lucrurile care ma formeaza alaturi de cei mai buni din generatia mea.” Si pentru ca ii plac foarte tare proiectele alaturi de colegii de generatie s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si exerseze si calitatile vocale. „Totul a pornit dintr-o gluma. Impreuna cu doi colegi de la actorie si un altul de la regie film ne adunam in camin sa cantam. Pana la urma ne-am dat seama ca avem foarte mult avant si inspiratie. Am compus vreo 7-8 piese si pe langa acestea aveam tot felul de momente de improvizatie de cate 2 ore. Ne-am chinuit sa gasim un nume trupei si pana la urma ne-am oprit la Absint. Nu prea am mai repetat in ultima vreme din cauza timpului, iar eu am facut si noduli pe corzile vocale. Am avut o perioada in care am cantat in fiecare zi de luni in clubul Spice, unde am fost foarte bine primiti de public. Toata viata mi-am dorit sa cant, dar nu m-as fi asteptat chiar sa se intample in public. Am pornit in forta si incepuseram sa primim tot felul de oferte.”
Urmărește-ne pe 
