Roxana spune ca, desi este o femeie privilegiata de Dumnezeu, ramane un om normal, o mama cu norma intreaga. Si-a luat o pauza, plecand din televiziune si urmeaza sa decida care este drumul profesional pe care va merge mai departe.
Dar nu doresti laude dupa fiecare emisiune…
Sa stii ca in momentul in care fac un lucru bun, imi doresc. Sunt obisnuit cu scena de cand eram mic si am nevoie de un raspuns chiar si de la publicul din studio care vine acolo ca la serviciu. De multe ori nici nu sunt atenti si eu simt ca mor! Innebunesc din cauza asta! Aplauda la comanda, nu reactioneaza! Revenind: cred ca e normal sa vrei sa te reincarci de la ceilalti. E normal sa vrei sa te reincarci de la public atunci cand tu dai ceva din tine pe scena sau in fata camerei.
Dar ai capacitatea sa accepti ca nu a fost ceva bine?
Incerc sa ma obiectivez. Pe moment, poate ma aricesc pe dinauntru, dar pe urma ma calmez si ma gandesc.
Cred ca asta e si cheia succesului tau. Ca nu te superi pe criticii din jurul tau.
Stii ce e important? Sa ai incredere in echipa. De aia nu e bine sa o schimbi des, ca trebuie sa te cunosti cu oamenii, sa stie cum reactionezi, ce vrei, de fapt, de la ei…
Tu ai o relatie speciala cu copiii. Ii tratezi ca pe niste parteneri. De unde vine stilul acesta? De acasa?
Vine si de acasa sau poate din faptul ca-s de mintea lor inca. (rade) Nu stiu de ce se intampla asa. De la prima emisiune, totul s-a legat spontan si natural. Sunt tehnici, e drept, dar eu nu le-am studiat, am comunicat cu ei instinctiv.
Asa s-au purtat si ai tai cu tine? Ce fel de copilarie ai avut?
Minunata. Am avut parte de o educatie pe care mi-as dori sa i-o dau si eu Jasminei. A fost insa grea, pentru ca am studiat vioara de la 5 ani jumate si asta insemna mai putina joaca, stii ce zic. Mai furam un pic de timp pentru joaca, dar castigul acestei copilarii, care nu a fost totala din punctul asta de vedere, a fost mai mare, pentru ca am invatat ce inseamna rigoarea, disciplina…
Conteaza mult cum esti abordat. Sigur, pentru fiecare e importanta maniera de abordare. Care e cheia ta?
Sunt senzitiv, am o emotie ca un burete. Reac-tionez si cand sunt abordat deschis si cand sunt agresat. Simt, absorb mult. Chiar sunt putin prea sensibil, le primesc pe toate frontal…
Ce te face pe tine sa razi?
Situatiile de genul celor intalnite in sitcomuri, dar care se petrec de-adevaratelea. Am vazut vreo cateva astfel de situatii si mi-a parut rau ca nu le-am povestit cuiva care stie sa scrie stand-up comedy, pentru ca poate ar fi iesit un adevarat Seinfeld, pastrand proportiile, desigur!
Nu pari genul care spune bancuri la petreceri.
A, nu! Nu-mi place sa spun si nici sa mi se spuna bancuri. Foarte rar mi se intampla si, daca mi se spune un banc, rad daca-i de ras, dar cand incep sa curga mai multe, imi displace. Nu ma amuza.
Esti un om comod? Se traieste bine cu tine?
(rade) Nu am primit reclamatii…