Amfitrion - Monica Tatoiu | Articole revista | Viva.ro

Aducandu-si aminte ca in 1988 aveau prima alarma din Bucuresti, Monica Tatoiu povesteste amuzata cum odata, in timp ce era plecata cu familia la schi, alarma asurzitoare a actualei case s-a declansat accidental.„Un copil a aruncat din greseala cu mingea in geam. Nu stiam de ce nu ne mai saluta vecinii cand ne-am intors.“ Dupa multiplele masuri de securitate luate s-ar zice ca inauntru sunt ascunse tezaure. Adevarul, insa, este cu totul altul. „In epoca cartilor de credit si a banilor electronici nu poti avea valori in casa. Nu am valori materiale. De exemplu, casa asta a fost construita in jurul sufrageriei care a fost a bunicilor si a parintilor mei, are 150 de ani. Sertarele nu se mai inchid, nu stiu ce valoare de piata are, dar valoarea emotionala... Aceasta este sufrageria in care am stat cu tata cand am intrat la liceu sau in care mama a inceput sa planga cand i-am spus ca am avut primul contact sexual, la 18 ani. Cand intru aici sunt din nou la mama.“ Doua case ii starnesc doamnei Tatoiu nostalgii puternice. Prima este casa parinteasca. „Biblioteca parintilor mei se intindea pe trei camere. La 14 ani citisem toate cartile. Mama era profesoara de romana si germana, tata medic. Tatal meu castiga foarte bine, doctorii castiga mai putin acum decat atunci. Am trait boiereste, intre carti, tablouri, purtand conversatii intelectuale, iar asta si-a pus amprenta asupra mea. Am trait cum traia burghezia din perioada interbelica.“ A doua casa este apartamentul de 65 de metri patrati din Drumul Taberei in care doamna Tatoiu a locuit timp de 20 de ani. „Cei mai frumosi ani. Acolo am facut nunta, acolo m-am format ca femeie, acolo l-am nascut pe Victoras, acolo am prins Revolutia. {i fiului meu ii dau lacrimile de cate ori trece prin zona.“ Discutia ne-a fost intrerupta de venirea lui Victoras, de care mama sa spune ca „are 15 ani si 48 la picior“. Am asistat amuzata la discutia mama-copil. „Vreau sa vad ce teme ai facut. Te rog frumos sa-mi spui din timp daca am nevoie de medicamente.“ Limba franceza e singura materie la care Victoras are nevoie de ajutorul mamei. Desi aceasta si-ar fi dorit sa-l vada doctor sau avocat, se pare ca fiul vrea sa devina inginer, ca tatal lui. Doamna Tatoiu ne-a povestit ca, momentan, baiatul studiaza chimia, pentru a fabrica o bomba. In rest, face scuba diving, alpinism, schiaza, este fascinat de ghetari, asculta Pink Floyd si Led Zeppelin. „Asculta muzica la maxim?“, intreb eu, banuind un raspuns afirmativ. Se pare ca nu fiul asculta muzica tare, ci tatal. „Uneori ii pun castile pe urechi, ma innebuneste. Ne place muzica, dansam latino aici, in living. Victor e, de fapt, dansatorul adevarat, a facut 12 ani de scoala de muzica. Victoras se uita la noi cand dansam si rade, zice ca suntem nebuni.“ Fiecare membru al familiei s-a atasat de un anumit colt al casei. Desi spatiul nou amenajat de la etaj era initial destinat adolescentului, acesta prefera in continuare subsolul, unde se afla camera lui, sauna si impresionantul dressing al doamnei Tatoiu. „Sus se afla un dormitor, un living si un birou, cu o terasa superba. Problema e ca Victoras a zis ca lui nu-i trebuie asa ceva, nu-i place mobila veche. Asa ca l-am regandit ca un spatiu al meu, unde sa pot scrie. Lucrez la trei carti odata. Acolo e singura camera unde nu exista televizor.“ Cand nu scrie, Monica Tatoiu probeaza haine in dressing. „Asta e pasiunea mea. Ma inspir de pe www.style.com si incerc diverse combinatii de haine“. Pentru ca se apropie vara, cei trei se pregatesc sa treaca la ocupatiile estivale preferate. Planteaza flori in gradina sau merg sa faca schi nautic, la Snagov. Toata viata am fost profesor. Este cea mai frumoasa meserie din lume dupa cea de preot si cea de medic. Nu am plecat niciodata de la catedra, decat fizic". Marturisiri I-ar fi placut sa se nasca la sfarsitul secolului al XIX-lea, sa traiasca sub domnia lui Carol I si sa se plimbe pe Calea Victoriei, asa cum arata aceasta in perioada interbelica. Adora palarile, considerandu-le un accesoriu care te proiecteaza in timp. Uneori bea sampanie dimineata, in loc de cafea. Merge de patru ori pe an la schi, iar vara alege, invariabil, Corsica. Nu i-a citit niciodata pe Sadoveanu sau pe Creanga. Nu obisnuieste sa se machieze, in schimb acorda foarte multa atentie vestimentatiei. Ne-a spus care este... Cea mai recenta achizitie: „Une cave liqueurs Empire, din Targul de la Nisa.“ Coltul Feng Shui: „Oglinda si dragonii ce pazesc starea de bine a spatiului numit „casa“. Cel mai drag tablou „Corneliu Baba, primit de tatal meu de la sora pictorului, in semn de pretuire.“ A trecut prin suficiente experiente intense incat sa poata afirma ca lucrurile frumoase in viata nu sunt obiectele materiale, ci experientele omenesti. Casa Monicai Tatoiu este, totusi, plina de comori: amintiri dragi din copilarie, povesti de viata, o familie iubitoare si patru pisici de rasa. Ajung in cinci minute“, mi-a spus la telefon protagonista sedintei noastre foto, in timp ce o asteptam in fata unei case vopsite in alb, cu doua etaje. Am avut timp, asadar, sa admir gradina verde si parcul de langa casa si sa-mi aduc aminte de primul meu produs de make-up, un anticearcan de la Oriflame, cu care imi acopeream semnele de oboseala in clasa a sasea. Monica Tatoiu a fost intampinata cu drag de cele patru pisici ale sale, care se plimbau dupa bunul plac in livingul imens, spatiul public al casei, dupa cum il descrie proprietara. Aici au avut loc petreceri, interviuri, emisiuni de televiziune. Noi ne-am indreptat insa spre aripa recent amenajata de la etaj, cu mobila art-nouveau, tablouri si carti vechi. In timp ce blitul aparatului foto imortaliza obiectele pline de amintiri, doamna Tatoiu ne-a povestit in living despre provocarile sale ca General Manager, ca mama si ca femeie. Sunt 14 ani de cand conduce cu mana de fier compania de produse cosmetice Oriflame. „Dupa 7 ani, in general, e bine sa te retragi dintr-o multi-nationala. Eu am deja prea mult. E ca intr-o casnicie, creativitatea se diminueaza, nu mai exista sentimentul de noutate. Acum, pe fondul acestei crize, nimeni nu stie cum va arata lumea nici macar la finalul lui 2009. Eu, din luna septembrie a anului trecut, am sentimentul ca lucrez in alta companie.“ Cum a reusit sa cladeasca o corporatie durabila? „Sunt foarte dura, nu pot spune ca sunt iubita. Sunt un conducator de moda veche, nu de tip anglo-saxon. Am responsabilitatea hranei zilnice a copiilor celor care lucreaza pentru mine.“ Privind-o, nu e greu sa-ti inchipui ca ani de randul a predat. „Toata viata am fost profesor. Este cea mai frumoasa meserie din lume, dupa cea de preot si cea de medic. Nu am plecat niciodata de la catedra, decat fizic. Doamna diriginta e la televizor in fiecare seara, nu altcineva.“ Probabil ca tot vocatia de profesor o indeamna sa se documenteze permanent, considerand ca atata vreme cat nu esti informat si educat, „democratia e o iluzie si esti un pion pe o masa de sah.“ Citeste zilnic toata presa, iar seara cauta informatii pe net, ora de culcare fiind de multe ori unu noaptea. Cand au cumparat casa, in 1996, doamna Tatoiu si sotul sau, Victor, au preferat sa se documenteze pe cont propriu. „I-am facut singuri evaluarea, nu am apelat la nimeni. Aici nu era nimic, era o groapa de gunoi, strada era infundata. Sotul meu a stat doua zile in masina studiind zona, ascultand zgomotele, verificand cum cade lumina si a zis «Evrika!».“ In scurt timp, au ridicat o casa supersecurizata, pregatita pentru asalt aerian si pentru cutremure de 8,7 grade pe scara Richter. „Sotul meu a fost unul dintre bucurestenii care au stat doua saptamani la nebuni dupa cutremurul din ’77. Daca Bucurestiul se va prabusi la un cutremur, casa asta se va scufunda, dar nu va pati nimic. Noi ne-am pregatit pentru criza“, ne-a spus doamna Tatoiu razand. In plus, se pare ca, pe langa beneficiile clare ale unor asemenea masuri, nimic nu este suficient pentru un creier de inginer. „Nu am luat aceste masuri doar pentru protectie. Sotul meu e inginer, ii place sa construiasca, are 7-8 brevete de inventii. El a gandit sistemul de prindere la usi, semineul e facut de el, gradina la fel.“Ne-a spus care este... Kilometrul 0 al casei: „Comoda Biedermeier, in care se afla serviciul de masa folosit de mama duminica, in copilaria mea“. Amintirea din luna de miere: „Geamantanele matusii Mia Lucescu, cu povestile lor de dragoste din vremea fotbalului pentru domni.“ Canapeaua salvata de la foc in 1982: "Depozitara confesiunilor elevilor mei inlacrimati de primul esec in dragoste". Oana Popoiag Fotograf Radu Chindris Stilist Andreea Constantin Coafura Laurent Tourette (L’Oréal Professionnel) Machiaj Narcisa Simandan