Un drum plin de peripetii
„In copilarie am stat cu mama si cu tata in Campina, pana cand au divortat – eram clasa a IV-a. Au vandut apartamentul de care eram foarte atasat si ne-am mutat in locuinta tatalui meu vitreg, cu care nu m-am acomodat deloc. La 18 ani am avut un conflict cu parintii si m-am mutat la bunici, la vreo 14 km de Campina. De la ei am plecat direct la Bucuresti, la facultate si, timp de patru luni, am stat la o matusa nebuna. Dumnezeu sa o ierte, a murit intre timp, dar era o femeie rea, cu care nu m-am inteles. Apoi m-am mutat cu un prieten intr-un apartament inchiriat, in Tineretului. Nu aveam televizor, nu aveam frigider, mobila, covor. Dupa ce am stat 5 ani aici, m-am mutat pentru o perioada scurta intr-un apartament inchiriat de biserica. Am avut un conflict cu ei si mi-au spus «la revedere». Unui prieten i s-a facut mila de mine si m-a luat in garsoniera lui, care era foarte mica, cam cat dormitorul meu de acum. Era singurul loc pe care mi-l puteam permite atunci. Cand am intrat in Akcent si a prins prima piesa, primul lucru facut a fost sa ma mut cu chirie langa Casa Poporului, tot intr-o garsoniera de inchiriat din Bucuresti, mobilata modest, dar curata. Am fost fericit acolo. Nu am mai plecat decat atunci cand mi-am luat garsoniera mea, foarte aproape de Marriott. La inceput am dormit pe jos, nu mai aveam bani de mobila. De fapt, am imprumutat un pat de la fosta mea prietena.'
Oana Popoiag, Fotograf Radu Chindris
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
