Nu ti-ai centrat casa in jurul televizorului. De ce? Esti om de televiziune, nu ar trebui sa te uiti nonstop la Tv?
Pe vremuri televizorul juca rolul sobei, la gura careia se strangeau familiile si depanau povesti. Ne uitam doua ore, cat era program, dupa care comentam si spuneam bancuri cu Ceausescu, Reagan si Gorbaciov. Acum chiar soba vorbeste ca o moara stricata, iar cei din jurul ei stau cu gurile cascate, precum puisorii in cuib, care inghit tot ce le baga mama lor pe gat. Si inghitim opinii neavenite, reclame sfruntate, stiri cu monstri, umor cu funduri, telenovele idioate, politicieni mafioti si, in cel mai bun caz, cate-un film ciuruit de publicitate. De ce m-as uita la ceva care improasca ura si prostie?
Esti un mare iubitor de arta. Ce iti place cu precadere?
Imi place foarte mult pictura. Regret ca nu stiu nici sa pictez, nici sa cant si, in general, mai nimic, dar am invatat sa apreciez arta adevarata. Si nu ma refer la nenumaratele care grigoresciene cu boi, ci poate la portretele nebunesti ale lui Baba, peisajele extraordinare ale lui Claude Lorrain sau copiii-ingeri ale contemporanului Chiuariu. O casa fara un tablou e precum Rapirea din serai fara cai!
De unde ai cartea asta rara, cu dedicatia lui Nichita Stanescu?
Am cumparat-o dintr-un anticariat, imi place sa vad slova marilor nostri poeti si scriitori. Din pacate acum scriitorii folosesc mai mult computerul.
Universul tau e plin de carti, de arta, de obiecte rare. Esti un om care face umor si totusi, in viata de zi cu zi esti atat de… serios. E de la varsta?
Imi place sa ma inconjor de fiinte si lucruri care ma pot inspira, nu neaparat ca subiect, cat prin energia lor. Ca sa castigi o cursa trebuie sa pleci dintr-un blocstart, dintr-un loc fix, pe care te poti baza. Sunt serios? Asa suntem noi, pensionarii. Fiindca am o pensiune, nu? (rade)
Vorbeste-mi putin despre aceasta casa. In cat timp ai facut-o? Ai luat-o de la zero? Ai stat pe santier?
Cand am ochit-o, era o darapanatura in care nu mai locuise nimeni de 15 ani. Acoperisul podului era spart si plin de porumbei. Reparatia a durat cu jumatate de an mai mult decat daca as fi construit una cu totul. Si o tot lalaiau cu finisajele, pana mi s-a pus pata si mi-am carat inauntru cei 14 saci cu carti. Cand m-au vazut ca mi-am luat de citit, ca sa stau pe capul lor, n-au mai suportat si au terminat. Dar au lucrat foarte bine.
Cum ai ales mobila? Cine te-a sfatuit? Spune-mi si povestea biroului, te rog…
Ne place foarte mult stilul provensal francez, de vechi-cautat, fara inox, forme cubiste, rafturi futuriste si mobilier de sticla. Cum sa pui sticla de vin pe sticla? Cum sa mai bati cu pumnul in masa? Biroul meu l-am ochit pe un site de ocazii, e second-hand, unde prima mana a fost acum 100 de ani, in Spania. Imi place ca e sculptat cu conchistadori si a fost de doua ori mai ieftin decat unul cu vikingi suedezi din PAL de la Ikea. Presupunand gresit ca as gasi asa ceva.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
