N-are, fir-ar sa fie! Daca asta ar fi o revista de scandal, acum ar trebui sa inventez ceva, pentru ca pe Amalia nu poti sa pui nicio baza. Dati un google cu „amalia enache scandal si veti gasi 1000 de stiri despre scandaluri prezentate de ea, niciodata traite. Incercati „amalia enache aventura si veti descoperi c-a avut totusi una: s-a costumat in zana la nu mai stiu ce emisiune… Amalia, ce se intampla? Cum poti sa traiesti asa, ca un calugar in vacanta de vara… nu tutun, nu alcool, doar ganduri frumoase in fiecare zi si-un singur pacat: dormi un pic mai mult de dimineata?
Mare mister! Cum sa nu gresesti, niciodata, nimic? Poate fi asta o calitate umana sau Amalia e un model nou de android, construit pentru a trece prin vietile noastre fara a ne face niciun rau? De ce, Amalia, de ce esti asa de buna? Si oare asta e un lucru bun, in sine? Cum sa te tin minte daca nu ma faci sa sufar, daca nu ma doare sa te vad, sa-mi aduc aminte de tine, sa te cer de nevasta si sa semnez pe certificatul de divort, inca vanat sub ochi?
De fapt, am avut putin timp sa ma dumiresc de ea. Doar zece ani. Si sunt zece ani de absenta. Am cunoscut-o in 1999, cand a venit la Bucuresti de la Timisoara, orasul in care a crescut mare in bratele tatalui care-i citea poezii… Am revazut-o crescand mare in presa si mica in memoria mea. Am descoperit-o la ceainarie dintr-o data: Amalia era deja mare si nu mai tresarea la blitzul fotografului. Iar personajele din ea au preluat puterea. Baiatul mi-a povestit despre jucarii, fata s-a jucat cu mine miscand din sprancene, iar domnul profesor de care v-am povestit mai devreme mi-a facut un mic test de cunostinte de limba franceza. Merci, la France, m-am descurcat! Sau n-a vrut stapana sa ma raneasca…
Nici nu stiu: eu am intervievat-o pe ea sau ea pe mine? M-a descusut oricum de mai multe decat am reusit sa sap eu in faldurile de catifea perfect asortata cu locul, cu starea, cu anotimpul si cu asteptarile mele cu care si-a decorat conversatia…
Am plecat cu ceaiul clipocind trist in stomac. Cum sa scriu despre o fata care traieste frumos, ca sa intelegem noi toti ceilalti care folosim mai adesea cuvantul acesta in formule precum „bravo, baaa, frumos iti sade! sau: „e frumos, bai, nesimtitule?
Sau poate exagerez? E dilema paleontologului, care incearca sa reconstituie un animal de acum 100 de milioane de ani dupa doua oase si-un fragment de mandibula. Nici eu n-am mai mult la dispozitie: doua zambete, un fragment de obraz si-un decolteu nehotarat intre inocenta si provocare.
Stiu sigur ca e o fata de treaba. Si mai sunt la fel de sigur ca asta nu e treaba mea.
E-a voastra, dragi telespectatori!